Când scriitorul francez Marcel Proust și-a amintit brusc copilăria prin gustul unei prăjituri madlenă, poate că nu doar creierul său a lucrat, ci și stomacul. Un nou studiu publicat în revista Nature Communications arată că semnalele trimise de sistemul digestiv către creier, prin nervul vag, joacă un rol activ în transformarea unei mese obișnuite într-o amintire durabilă.

Cercetarea, realizată de o echipă condusă de biologul Scott Kanoski, de la University of Southern California (USC), alături de colegi de la Bucknell University și Université de Montréal, arată pentru prima dată, în detaliu, mecanismul prin care hrana consumată ajunge să influențeze direct memoria, nu doar digestia sau senzația de sațietate.

Un semnal chimic trimis din stomac direct către memorie

Nervul vag este cunoscut de mult timp drept principalul canal de comunicare între sistemul digestiv și creier, responsabil în principal cu reglarea digestiei, a foamei și a senzației de sațietate. Echipa lui Kanoski a descoperit însă că acest nerv are și un rol suplimentar, neașteptat: transmite către hipocamp, regiunea creierului esențială pentru memorie și învățare, informații despre valoarea nutrițională a hranei consumate.

Folosind tehnici de fotometrie cu fibră optică pe șobolani, cercetătorii au observat că, atunci când animalele consumau alimente cu adevărat hrănitoare, neuronii care leagă nervul vag de hipocamp eliberau cantități mai mari dintr-o substanță chimică numită acetilcolină, esențială pentru formarea amintirilor. Acest răspuns dispărea complet dacă cercetătorii secționau chirurgical nervul vag sau distrugeau selectiv neuronii colinergici implicați, iar animalele respective performau mult mai slab la testele care le cereau să-și amintească locul unde găsiseră recent hrană.

Creierul răspunde la nutrienți, nu la gustul dulce

Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului este că răspunsul din hipocamp nu este declanșat de gust, ci de conținutul real de nutrienți al hranei. Șobolanii care au primit zahăr sau grăsimi, alimente cu adevărat calorice, au arătat o activitate cerebrală puternică, legată de memorie. În schimb, animalele care au primit lichide cu gust dulce, dar fără valoare calorică reală, nu au prezentat același răspuns. Cu alte cuvinte, creierul pare capabil să distingă între gustul plăcut al unui aliment și valoarea sa nutrițională reală, reacționând mai puternic la aceasta din urmă.

Cercetătorii cred că acest mecanism ar fi apărut de-a lungul evoluției pentru a ajuta animalele să-și amintească informații esențiale despre sursele de hrană, cum ar fi locul unde au găsit alimente bogate în calorii, o informație vitală pentru supraviețuire în sălbăticie. Studiul mai arată însă și o veste îngrijorătoare: expunerea îndelungată la o dietă bogată în grăsimi și zahăr, de tip occidental, poate slăbi treptat acest sistem de semnalizare, mai ales dacă expunerea are loc încă din primele etape ale vieții.

Descoperirea arată că memoria nu se formează izolat, doar în creier, ci este rezultatul unei conversații constante între stomac și hipocamp. Pentru că exact acest circuit legat de acetilcolină pare afectat și în boala Alzheimer, cercetătorii speră ca înțelegerea lui mai bună să deschidă, în timp, noi direcții pentru protejarea memoriei pe măsură ce înaintăm în vârstă.

---

Sursă: Logan Tierno Lauer, Anna M. R. Hayes, Andrea N. Suarez, Alexander Bashaw, Molly E. Klug, Alicia E. Kao, Robert Cheng, Jessica J. Rea, Keshav S. Subramanian, Anna Nourbash, Kristen N. Donohue, Lindsey A. Schier, Kevin Myers, Léa Décarie-Spain, Scott E. Kanoski — „The vagus nerve promotes memory in rats via nutrient-induced septo-hippocampal acetylcholine signaling”, University of Southern California, publicat în Nature Communications, 2026, DOI: 10.1038/s41467-026-73896-2