Un studiu realizat la Universitatea Berkeley arată că fiecare om de pe Pământ poartă în genom urme de la două populații umane arhaice complet necunoscute, care nu au lăsat în urmă nicio vestigie fosilă și niciun genom secvențiat.

Descoperirea genomurilor de Neanderthal și Denisovan a schimbat radical înțelegerea evoluției umane, arătând că Homo sapiens s-a încrucișat cu rude arhaice pe măsură ce s-a răspândit din Africa în Europa și Asia. Multă vreme, aceste două linii au fost considerate singurele „contribuții” arhaice identificabile în genomul modern. Un nou studiu publicat în revista Science arată însă că povestea e mult mai complicată: în ADN-ul fiecărui om de azi se ascund semnăturile genetice a încă două populații umane, complet necunoscute și fără niciun fosil asociat.

Cum a fost descoperit „strămoșul-fantomă”

Echipa condusă de cercetători de la Universitatea Berkeley a dezvoltat o metodă computațională numită TRACE (TRacking Archaic Contributions via ARG Estimation), care reconstituie relațiile genealogice ascunse în genomul a sute de oameni contemporani, fără să fie nevoie de ADN extras din fosile. Analizând aceste „arbori genealogici moleculari”, cercetătorii au identificat regiuni din genom cu o vechime neobișnuit de mare, care nu corespund nici ADN-ului de Neanderthal, nici celui de Denisovan.

Aceste segmente aparțin unei linii pe care cercetătorii o numesc „strămoș-fantomă”: o populație care s-a încrucișat cu oamenii moderni în Africa, cu peste 50.000 de ani înainte de marea migrație a speciei noastre spre Europa și Asia. Linia s-a separat de restul familiei umane acum aproximativ 800.000 de ani, cam în aceeași perioadă în care s-au separat și Neanderthalii de Denisovani. „Studiile anterioare sugeraseră că ar putea exista o astfel de ascendență-fantomă, dar nu se stabilise dacă e prezentă doar la africani sau la toată lumea, și nici când a avut loc acest amestec genetic”, a explicat Yulin Zhang, doctorand la Berkeley și unul dintre primii autori ai studiului.

„Noi am reușit să localizăm exact regiunile din genom moștenite de la această linie și am arătat că ascendența-fantomă există la toți oamenii moderni, nu doar la africani.” — Yulin Zhang, doctorand la Berkeley și autorii studiului

O linie și mai veche: strămoșul „super-arhaic”

Pe lângă strămoșul-fantomă, cercetătorii au identificat urmele unei a doua populații, și mai vechi, pe care au numit-o „super-arhaică”. Aceasta provine dintr-o linie care s-a desprins din restul familiei umane acum aproximativ 1,8 milioane de ani și care s-a încrucișat, la rândul ei, cu Denisovanii în Eurasia, probabil cu peste 200.000 de ani în urmă. O parte din acest material genetic super-arhaic a ajuns apoi la oamenii moderni prin intermediul încrucișărilor ulterioare dintre Denisovani și Homo sapiens.

„Descoperirea liniei super-arhaice este deosebit de interesantă pentru că relevă o contribuție genetică de la o populație care a trăit acum peste un milion de ani, deși nu avem niciun ADN secvențiat de la acea populație”, a spus Arjun Biddanda, cercetător postdoctoral la Universitatea Johns Hopkins și celălalt prim autor al studiului. Momentul estimat al separării acestei linii se suprapune cu perioada în care în Africa existau grupuri de Homo din Pleistocenul Mijlociu, iar în Eurasia trăia Homo erectus – indicii posibile, dar încă neconfirmate, despre identitatea reală a acestor strămoși dispăruți.

O poveste evolutivă mult mai încâlcită decât se credea

Luate împreună, cele patru episoade de amestec genetic identificate (cu Neanderthalii, cu Denisovanii și cu cele două linii-fantomă) arată că aproximativ 2% din genomul uman modern provine de la rude arhaice dispărute. „Deseori ne gândim la evoluția umană ca la un arbore cu ramuri clare, dar noile date genomice arată o istorie mult mai interconectată, mai degrabă o rețea complexă de populații legate prin episoade repetate de migrație și amestec”, a spus Priya Moorjani, profesor asociat la Berkeley și coordonatoarea studiului.

Cercetătorii au observat și că multe dintre segmentele arhaice moștenite sunt concentrate în regiuni ale genomului legate de imunitate și metabolism, ceea ce sugerează că aceste încrucișări antice au oferit strămoșilor noștri variante genetice utile în adaptarea la noi agenți patogeni și noi surse de hrană.

Descoperirea arată că evoluția umană nu a fost o linie dreaptă, ci o rețea de întâlniri repetate între populații înrudite, iar fiecare om de azi poartă, fără să știe, ecoul genetic al unor rude pe care știința abia începe să le contureze.

---

Sursă:
Yulin Zhang, Arjun Biddanda, Priya Moorjani et al. — University of California, Berkeley și Johns Hopkins University — Science, publicat online 30 iulie 2026, DOI: 10.1126/science.aef8874
Comunicat de presă: Berkeley News