Un set de urme fosile descoperite pe malul unui lac din nordul Kenyei arată că Paranthropus boisei, o rudă îndepărtată și dispărută a omului, avea o statură apropiată de a oamenilor moderni și se deplasa în grupuri formate în mare parte din masculi adulți.

Oasele fosile oferă cercetătorilor informații neprețuite despre anatomia strămoșilor umani, dar rareori pot spune ceva despre comportamentul lor cotidian. Urmele fosile, în schimb, surprind un moment concret: o clipă din viața unor indivizi care s-au deplasat, la un moment dat, prin același loc. Un nou studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, analizează un asemenea „instantaneu” păstrat timp de 1,4 milioane de ani pe malul lacului Turkana, în nordul Kenyei.

Opt indivizi, un singur moment, păstrat sub sediment

Echipa de cercetători, condusă de Kevin Hatala, a analizat 21 de urme lăsate de opt indivizi, la locul cunoscut sub numele de GaJi10, aproape de lacul Turkana. Pe baza anatomiei piciorului și a modului de deplasare, cercetătorii au atribuit urmele speciei Paranthropus boisei, poreclită uneori „Omul-spărgător-de-nuci” pentru maxilarele și dinții săi impresionanți, o rudă îndepărtată a genului uman, care a trăit în paralel cu primii reprezentanți ai genului Homo, dar care s-a stins fără să lase urmași direcți. Metodele analitice care au făcut posibilă această identificare fuseseră dezvoltate de aceeași echipă încă din 2024.

Descoperirea cea mai surprinzătoare a venit din dimensiunile urmelor: acestea indică o statură apropiată de cea umană, de până la 1,8 metri înălțime și aproximativ 75 de kilograme, mult mai mare decât estimările anterioare, bazate pe rarele oseminte fosile disponibile pentru această specie. „Dimensiunile urmelor indică o statură apropiată de cea umană”, a explicat Hatala, subliniind că, până acum, cercetătorii care studiau rarele fosile ale speciei Paranthropus boisei presupuseseră o corporalitate mult mai redusă.

Grupuri formate mai ales din masculi adulți

Pe lângă statura neașteptată, componența grupului a oferit un al doilea indiciu important. Urmele sugerează că majoritatea indivizilor erau masculi adulți, călătorind împreună, ceea ce indică o structură socială complexă și un anumit grad de toleranță între masculi, un aspect greu de dedus doar din oseminte izolate. Acest tip de descoperire oferă cercetătorilor o „fotografie” rară a comportamentului unei specii dispărute, ceva ce Anna K. Behrensmeyer, coautoare a studiului, nu și-a imaginat vreodată că va fi posibil atunci când echipa a descoperit primele urme la acest sit, în 1978. „Nu am visat niciodată, atunci când am găsit aceste urme în 1978, că vor ajunge să se dezvolte într-un ansamblu atât de amplu și că vor oferi asemenea perspective ample asupra ecologiei acestor hominini”, a spus Behrensmeyer.

Descoperirea se adaugă unui catalog tot mai amplu de urme fosile de hominini, sute la număr, documentate de aceeași echipă în regiunea East Turkana, pe mai multe situri diferite. Ansamblul arată că malurile lacurilor antice au fost folosite în mod repetat de rudele noastre dispărute, pe parcursul a peste 100.000 de ani, ca habitat esențial, bogat în resurse critice pentru supraviețuire.

Descoperirea arată că uneori nu oasele, ci urmele lăsate în trecere spun cea mai bogată poveste despre cum arătau și cum trăiau rudele noastre dispărute, iar echipa se va întoarce în Kenya încă din acest an pentru a continua investigarea acestor situri fosile.