Cercetătorii de la Wistar Institute au descoperit că celulele de cancer ovarian care supraviețuiesc chimioterapiei eliberează fructoză pentru a ajuta celulele vecine să se răspândească

Un studiu preclinic arată că celulele de cancer ovarian rămase în viață după chimioterapie nu devin inactive, ci continuă să trimită semnale chimice către celulele din jur, iar fructoza pare să fie unul dintre mesagerii-cheie ai acestui proces.

Cancerul ovarian de tip seros de grad înalt este cea mai frecventă și mai agresivă formă a acestei boli. Deși multe paciente răspund inițial bine la chimioterapia pe bază de platină, boala revine adesea, iar majoritatea deceselor survin după ce cancerul se răspândește în întreaga cavitate abdominală, motiv pentru care metastazarea rămâne cea mai mare provocare în tratament. O echipă de cercetători de la Wistar Institute, în colaborare cu Universitatea din Pittsburgh, condusă de Aidan Cole, sub îndrumarea Katherinei Aird, a publicat în revista Nature Aging o descoperire care ar putea explica parțial acest tipar.

Celulele „adormite” care nu au încetat să lucreze

Se știe de ceva vreme că unele celule de cancer ovarian supraviețuiesc chimioterapiei intrând într-o stare numită senescență celulară. Aceste celule încetează să se mai dividă, dar rămân active din punct de vedere biologic, eliberând un amestec de molecule de semnalizare cunoscut sub numele de fenotip secretor asociat senescenței. Cercetătorii au vrut să identifice exact care dintre aceste molecule secretate încurajează celulele canceroase din vecinătate să se desprindă de tumora principală și să se răspândească.

Studiul a identificat fructoza drept unul dintre semnalele metabolice eliberate de celulele de cancer ovarian tratate cu chimioterapie. În loc să stimuleze direct creșterea celulelor canceroase, fructoza pare să acționeze altfel, făcând celulele vecine mai puțin „lipicioase”, permițându-le să se desprindă mai ușor de tumoră și să se răspândească în organism.

Mecanismul din spatele semnalului

Cercetătorii au descoperit că fructoza suprimă sinteza de colesterol în celulele vecine, slăbind astfel aderența dintre celule, mecanismul biologic care le ține de obicei atașate unele de altele în cadrul tumorii. Echipa a identificat totodată o proteină numită NDUFA5, implicată în modul în care celulele generează energie, ca fiind necesară pentru acest proces de răspândire, ceea ce ar putea transforma proteina într-o țintă pentru viitoare medicamente.

Interesant, statinele, o clasă de medicamente folosite pe scară largă pentru scăderea colesterolului, par să imite acest efect de slăbire a aderenței celulare, sugerând o posibilă interacțiune, deocamdată neclară, între aceste tratamente și răspunsul la chimioterapie.

Ce arată experimentele cu fructoză din dietă

Dincolo de fructoza produsă chiar de celulele canceroase, echipa a testat și efectul fructozei administrate din exterior, la niveluri comparabile cu cele dintr-un consum obișnuit de băuturi îndulcite. În modele animale, o dietă bogată în fructoză a crescut răspândirea cancerului, un rezultat care deschide întrebări legate de rolul potențial al alimentației în evoluția bolii, deocamdată nedemonstrat la oameni.

Ce nu arată, deocamdată, acest studiu

Este esențial de precizat că întreaga cercetare a fost realizată exclusiv pe modele de laborator și pe șoareci, nu pe paciente. Descoperirile sunt preclinice și nu demonstrează că fructoza din alimentație cauzează, la oameni, progresia cancerului ovarian. Cercetătorii subliniază că răspunsul cel mai potrivit, în acest moment, pentru pacientele aflate în tratament, rămâne continuarea îngrijirii medicale programate, nu modificarea bruscă a dietei pe baza acestor rezultate preliminare.

Echipa intenționează să extindă cercetarea și către alte tipuri de cancer care se răspândesc în interiorul trunchiului, precum cel pancreatic, colorectal sau hepatic, pentru a testa dacă mecanismul descoperit se aplică mai general, dincolo de cancerul ovarian.

Descoperirea arată că celulele canceroase care supraviețuiesc tratamentului nu rămân tăcute, ci continuă să comunice activ cu mediul din jur, iar înțelegerea acestui limbaj chimic, inclusiv rolul neașteptat al unui zahăr comun, ar putea deschide, în timp, noi direcții pentru prevenirea recidivelor.


Sursă: Cole, A. et al. — „The chemotherapy-induced senescence-associated secretome promotes cell detachment and metastatic dissemination through metabolic reprogramming” — Nature Aging — DOI: 10.1038/s43587-026-01172-5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *