Un studiu amplu, desfășurat pe trei decenii, arată că adulții care ajung la 45-65 de ani fără hipertensiune, diabet sau fumat trăiesc, în medie, cu aproape 13 ani mai mult fără demență decât cei care acumulează toți cei trei factori de risc.

Demența rămâne una dintre cele mai temute probleme de sănătate ale îmbătrânirii, în special pentru că tratamentele disponibile astăzi sunt limitate. O echipă coordonată de cercetători de la NYU Langone Health, în colaborare cu Universitatea Tsinghua, Johns Hopkins și alte instituții, a analizat datele unui studiu de cohortă de amploare pentru a înțelege exact cât de mult contează sănătatea vasculară din perioada de mijloc a vieții asupra numărului de ani trăiți fără demență.

Un studiu pe 12.409 oameni, urmăriți timp de decenii

Cercetătorii au analizat date din studiul Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC), lansat în 1986 în patru orașe din Statele Unite, care a urmărit 12.409 participanți, cu o vârstă medie de 56 de ani la momentul evaluării, timp de o perioadă mediană de 26 de ani. Echipa a măsurat prezența a trei factori de risc vascular în perioada 45-65 de ani: tensiune arterială crescută, diabet și fumat.

Pe parcursul urmăririi, 3.008 participanți au dezvoltat demență, iar 5.238 au murit fără să dezvolte boala. Cei care aveau toți cei trei factori de risc au trăit, în medie, aproximativ 17 ani fără demență de la momentul evaluării, în timp ce cei fără niciun factor de risc au trăit aproape 30 de ani fără demență, o diferență de aproape 13 ani.

Diferențe între femei și bărbați, între grupuri etnice

Studiul a arătat că beneficiile unei sănătăți vasculare optime nu sunt distribuite egal. Indiferent de numărul de factori de risc prezenți, femeile au trăit mai mult timp fără demență decât bărbații, iar participanții albi au avut mai mulți ani fără demență decât cei afro-americani. De exemplu, în rândul celor cu toți cei trei factori de risc, femeile au trăit în medie 18,1 ani fără demență de la începutul urmăririi, față de 16,6 ani în cazul bărbaților, iar participanții albi au avut o medie de 19,6 ani, față de 16 ani la participanții afro-americani.

Aceste diferențe sugerează că anumite grupuri ar putea beneficia în mod deosebit de intervenții de prevenție direcționate. Cercetătorii subliniază însă că tiparul general rămâne același pentru toate categoriile analizate: prezența factorilor de risc vascular este asociată atât cu un debut mai rapid al demenței, cât și cu o durată de viață fără demență mai scurtă.

De ce contează sănătatea vasculară de la vârsta de mijloc

„Rezultatele noastre arată că oamenii trebuie să evite activ acești factori încă din perioada de mijloc a vieții, ca strategie de a-și proteja sănătatea creierului pentru mai mult de un deceniu”, a declarat Josef Coresh, autorul senior al studiului și director fondator al Optimal Aging Institute din cadrul NYU Grossman School of Medicine. Coresh a subliniat și miza mai largă a descoperirii, având în vedere că aproape jumătate dintre americani riscă să dezvolte demență la un moment dat după vârsta de 55 de ani.

Studiile anterioare s-au concentrat, în general, fie pe legăturile individuale dintre fiecare factor de risc și demență, fie pe indicatori cumulați de risc, fără să arate clar cum influențează sănătatea vasculară traiectoria reală a vieții unei persoane, în ani trăiți cu sau fără demență. Noul studiu completează acest tablou, arătând impactul concret, măsurat în ani de viață, al menținerii unei tensiuni arteriale normale, al evitării diabetului și al renunțării la fumat.

Concluzia cercetătorilor este una evidentă: sănătatea vasculară din perioada de mijloc a vieții nu este doar un factor de risc printre altele, ci una dintre cele mai eficiente pârghii pe care oamenii le au la îndemână pentru a-și proteja creierul pe termen lung.

---

Sursă: Jiaqi Hu, Jason Smith, A. Richey Sharrett, Elizabeth Selvin, Michael Fang, Rebecca F. Gottesman, Pamela Lutsey, Thomas H. Mosley Jr., Jordan Weiss, Josef Coresh — NYU Langone Health, Universitatea Tsinghua, Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health — Neurology® Open Access — DOI: 10.1212/WN9.0000000000000152