Un studiu clinic randomizat, desfășurat direct în sistemul public de sănătate din Anglia (NHS), a testat psilocibina, principiul activ din „ciupercile magice”, ca tratament pentru depresia majoră rezistentă la tratament. Rezultatele, publicate pe 6 august în Nature Medicine, arată o îmbunătățire semnificativă a simptomelor depresive comparativ cu placebo.

Studiul, cunoscut sub numele PsiDeR (Psilocybin in Depression Resistant to Standard Treatments), a fost condus de James J. Rucker și colegii de la King’s College London, în colaborare cu South London and Maudsley NHS Foundation Trust. Cei 60 de participanți incluși aveau depresie majoră care nu răspunsese la cel puțin două tratamente antidepresive anterioare sau la un antidepresiv plus psihoterapie. Jumătate au primit o singură doză de 25 mg de psilocibină sintetică, iar cealaltă jumătate un placebo adevărat, fără substanță activă. Ambele grupuri au beneficiat de suport psihologic standardizat: sesiuni de pregătire înainte de administrare, o ședință de șase ore supravegheată în timpul dozării, urmată de ședințe de integrare psihologică.

Rezultate

La trei săptămâni de la administrare, 43% dintre participanții tratați cu psilocibină au avut un răspuns clinic semnificativ, comparativ cu doar 3% în grupul placebo, iar 40% întruneau criteriile de remisie completă a depresiei. Diferența s-a menținut și la șase săptămâni, cea mai lungă perioadă urmărită în acest studiu. Simptomele depresive, măsurate cu scala MADRS (Montgomery-Åsberg Depression Rating Scale), au scăzut cu 10,4 puncte mai mult în grupul cu psilocibină față de placebo. Tratamentul a fost bine tolerat, fără semne de agravare a ideației suicidare sau de manie.

O rezervă importantă

Autorii subliniază o limitare metodologică semnificativă: orbirea studiului a funcționat slab. Din cauza efectelor psihoactive intense ale psilocibinei, majoritatea participanților și-au dat seama, cel mai probabil, dacă primiseră substanța activă sau placebo. Această „dezorbire” poate amplifica artificial diferența observată între cele două grupuri, prin efectul de așteptare psihologică al participanților și al terapeuților implicați.

Din acest motiv, cercetătorii tratează rezultatele ca pe un studiu de fezabilitate și eficacitate preliminară, nu ca pe un verdict final privind eficacitatea psilocibinei. Obiectivul principal al studiului a fost, de altfel, să demonstreze că un asemenea tratament poate fi administrat în mod fezabil chiar în infrastructura sistemului public de sănătate, nu doar în centre de cercetare specializate.

De ce contează

Depresia rezistentă la tratament afectează o proporție semnificativă dintre pacienții cu depresie majoră, iar opțiunile terapeutice pentru aceștia rămân limitate. Ceea ce diferențiază acest studiu de cercetările anterioare privind psilocibina nu este neapărat mărimea efectului, ci contextul: pentru prima dată, tratamentul a fost livrat direct în infrastructura NHS, finanțat public, nu într-un mediu de cercetare privat sau universitar izolat.

Este un pas relevant în discuția mai amplă despre integrarea terapiilor psihedelice în sistemele publice de sănătate, mutând conversația de la „psilocibina funcționează în laborator” spre „poate fi administrată realist la scară, în spitale obișnuite”. Rămân, totuși, întrebări deschise legate de cost, de scalabilitate și, mai ales, de nevoia unor studii mai mari, cu metode de orbire mai riguroase, care să confirme aceste rezultate preliminare.

Studiul arată că psilocibina, administrată alături de suport psihologic structurat, a produs îmbunătățiri clinice notabile la pacienți cu depresie rezistentă la tratament, direct în cadrul sistemului public de sănătate britanic. Din cauza orbirii imperfecte a studiului, rezultatele rămân promițătoare, dar preliminare, urmând să fie confirmate de studii mai ample.

---

Sursă: James J. Rucker, Tim Mantingh, Jess Kerr-Gaffney și colegii — King’s College London, South London and Maudsley NHS Foundation Trust, Nature Medicine, 6 august 2026. DOI: 10.1038/s41591-026-04541-0