Peste 1.000 de voluntari din Elveția au îngropat mai mult de 2.000 de perechi de chiloți din bumbac și 12.000 de pliculețe de ceai în aproximativ 1.000 de locuri din toată țara, pentru a cartografia activitatea biologică a solului, arată un studiu publicat pe 24 august în Plants, People, Planet.

Proiectul de știință cetățenească „Beweisstück Unterhose” (Probă cu chiloți) a fost lansat în 2021 de cercetători de la Universitatea din Zürich și Agroscope, centrul federal elvețian pentru cercetare agricolă, cu un scop dublu: să atragă atenția asupra unui ecosistem adesea ignorat – solul – și să genereze date științifice reale. Voluntarii au urmat o procedură standardizată: au îngropat lenjeria și pliculețele de ceai, iar după două luni le-au dezgropat, le-au fotografiat și le-au trimis la laborator împreună cu probe de sol pentru analiză.

Bumbacul se descompune diferit în funcție de ce e deasupra lui

Ideea din spatele metodei e simplă: cu cât organismele din sol sunt mai active, cu atât mai repede descompun materialul din bumbac. Analiza arată că viteza de descompunere a variat puternic în funcție de locul unde a fost îngropată lenjeria, iar tipul de folosință a terenului – grădină, pajiște, câmp cultivat sau gazon – s-a dovedit factorul cel mai important. Grădinile private au avut solul cel mai activ, cu 58% din lenjerie descompusă după două luni, în timp ce gazonul a fost mult mai puțin activ, cu aproximativ 40%. Câmpurile agricole și pajiștile s-au situat undeva la mijloc.

Activitatea solului a depins puternic și de temperatură și umiditate: în condiții prea reci sau prea uscate, solul a fost aproape inactiv, indiferent de tipul de teren.

Descompunerea rapidă nu e mereu un semn bun

Franz Bender, coordonator al proiectului la Agroscope și șef al echipei de evaluări agroecologice, a atras atenția că o descompunere maximă nu e de dorit în orice ecosistem. În habitate apropiate de starea naturală, cum sunt pădurile, niveluri foarte ridicate de nutrienți pot indica perturbări ale echilibrului natural. Același lucru e valabil și pentru grădini, unde o descompunere neobișnuit de rapidă poate semnala un exces de nutrienți din sol – caz în care ar merita verificat dacă folosirea îngrășămintelor nu ar trebui redusă.

Cercetătorii propun un „indice al lenjeriei” ca instrument simplu de explicat proceselor din sol publicului larg, tocmai pentru că oferă o experiență vizuală și tactilă directă a activității biologice de sub picioarele noastre.

Amploarea participării publice s-a reflectat și în autorat: aproximativ 240 de cetățeni-cercetători sunt listați ca autori ai publicației, alături de echipa de cercetare condusă de Marcel van der Heijden, profesor la Departamentul de Biologie Evolutivă și Studii de Mediu al Universității din Zürich.

Un studiu care arată, cu mijloace ieftine și accesibile oricui, cât de mult depinde sănătatea solului de felul în care folosim pământul de deasupra lui – și că uneori cea mai bună dovadă științifică poate ieși direct din propria grădină.

---

Sursă: S.F. Bender, D. Bürge, L. Bragazza, E. Knop, S. Masson, N. Peter, R. Dmarmels, D. Müller, A. Imhof, P. Viviani, A. Bieri, T.D. Bucheli, M.G.A. van der Heijden — Universitatea din Zürich și Agroscope, publicat în Plants, People, Planet, 24 august 2026, DOI: 10.1002/ppp3.70259