Cercetători de la Edith Cowan University au arătat că magnetitul, mineralul care dă culoarea roșiatică solului din Pilbara, poate produce hidrogen gazos atunci când reacționează cu apă fierbinte în adâncul scoarței, și au găsit o metodă prin care acest proces ar putea fi accelerat artificial.

Vestul Australiei stă pe unele dintre cele mai mari zăcăminte de minereu de fier din lume, exploatate de zeci de ani pentru industria siderurgică. Formațiunile de fier stratificat din regiunea Pilbara conțin, în cantități mari, magnetit, un mineral cunoscut mai ales ca materie primă industrială. Echipa condusă de Kaveh Moghanirahimi, de la Școala de Inginerie a ECU, a vrut să vadă dacă acest mineral, din abundență în subsolul australian, poate fi și o sursă de energie, prin reacția lui naturală cu apa la temperaturi ridicate.

Ce arată experimentele

Cercetătorii au plasat probe de magnetit în apă, la 200 de grade Celsius și presiune ridicată, timp de 60 de zile, recreând condițiile de temperatură și presiune de la adâncimi mari sub suprafață. În aceste condiții, magnetitul reacționează cu apa printr-un proces care produce hidrogen molecular. Studiul, publicat în International Journal of Hydrogen Energy, arată că geometria rocii, adică prezența fisurilor, porilor și altor căi de circulație prin formațiune, influențează direct cât de eficient se poate genera hidrogenul în aceste condiții.

Echipa a identificat, de asemenea, o metodă de a stimula procesul, prin injectarea unei soluții în formațiunile de fier stratificat, ceea ce ar putea crește cantitatea de hidrogen natural accesibilă. „Vestul Australiei are unele dintre cele mai mari formațiuni de fier stratificat din lume. Dacă putem debloca această resursă la scară largă, ar putea fi o schimbare fundamentală pentru viitorul nostru energetic”, a spus Moghanirahimi.

Ce nu spune, deocamdată, studiul

Cercetarea nu confirmă că producția comercială de hidrogen din aceste formațiuni e posibilă azi, ci oferă informații despre unde ar trebui căutată o astfel de resursă și ce condiții geologice ar susține-o. Rămâne de stabilit dacă procesul poate fi scalat dincolo de experimentul de laborator, la volumele necesare pentru o industrie energetică reală.

Dacă rezultatele se confirmă la scară mai mare, formațiunile de fier din Pilbara, cunoscute până acum aproape exclusiv ca materie primă pentru oțel, ar putea deveni și o sursă de hidrogen cu emisii reduse, atât pentru consumul intern al Australiei, cât și pentru export.

---

Sursă: K. Moghanirahimi, L. Esteban, V. Shulakova, M. Ali, S. Iglauer, A. Keshavarz, „Geometry-driven controls on hydrothermal natural hydrogen generation from magnetite mineral”, Edith Cowan University, publicat în International Journal of Hydrogen Energy