Cel mai amplu studiu genetic realizat vreodată asupra personalității umane a identificat 1.260 de variante genetice asociate cu trăsăturile Big Five, din care 824 complet noi, dar arată și că ADN-ul explică doar o mică parte din diferențele reale dintre oameni.
De ce unii oameni sunt sociabili, alții rezervați, unii organizați până la meticulozitate, alții relaxați până la haos? Genetica comportamentală încearcă de peste un deceniu să răspundă la această întrebare, dar studiile anterioare erau prea mici pentru a găsi rezultate solide. Un consorțiu internațional, numit Revived Genomics of Personality Consortium și coordonat de psihologul Ted Schwaba, de la Michigan State University, a publicat pe 2 septembrie, în Nature, cea mai amplă analiză de acest tip de până acum, bazată pe date genetice și de personalitate de la până la 1,14 milioane de participanți, din 46 de cohorte diferite.
O mie de variante, fiecare cu o contribuție aproape invizibilă
Echipa a analizat cele cinci mari trăsături de personalitate din modelul Big Five, extraversia, agreabilitatea, conștiinciozitatea, nevrotismul și deschiderea către experiență, combinând rezultatele unor studii de asociere la nivelul întregului genom (GWAS) realizate pe participanți cu genomuri de tip european și african, plus date suplimentare de la până la 50.725 de participanți analizați direct în cadrul familiilor lor, o metodă care ajută la eliminarea unor factori de confuzie legați de mediul social comun.
Rezultatul a fost identificarea a 1.260 de variante genetice principale asociate cu personalitatea, dintre care 824 complet noi, niciodată legate anterior de aceste trăsături. Variantele genetice comune explică, însă, doar o proporție modestă din diferențele reale dintre oameni, între 4,8% și 9,3% din variația fiecărei trăsături, urcând până la 13,3% atunci când sunt folosite instrumente de măsurare foarte fiabile ale personalității. „Nu există o singură «genă a personalității»”, a explicat Schwaba. În schimb, mii de mici diferențe genetice par să contribuie fiecare cu o fracțiune infimă la trăsături precum sociabilitatea, curiozitatea sau tendința spre îngrijorare.
De ce contează, totuși, o contribuție atât de mică
Poate cel mai surprinzător rezultat al studiului este că efectele genetice asupra personalității au fost aproape identice atât la persoane înrudite, cât și la persoane neînrudite din populația generală, un semn important că asocierile găsite nu sunt doar artefacte statistice cauzate de mediul familial comun, ci reflectă, cel mai probabil, o influență genetică reală, chiar dacă modestă ca amploare.
Studiul a mers și mai departe, legând anumite variante genetice de rezultate concrete din viața oamenilor: variantele asociate cu nevrotismul au fost corelate cu internări spitalicești mai frecvente, iar cele legate de deschiderea către experiență, cu schimbări mai dese de carieră și cu diferențe de venit. „Personalitatea este esențială pentru tot felul de rezultate din viața oamenilor”, a explicat Michel Nivard, de la University of Bristol, co-coordonator al studiului. „Vrem doar să arătăm că genomul poate fi folosit pentru a începe să studiem aceste lucruri.”
„Cercetătorii din domeniu așteptau de mult un studiu de asociere la nivelul întregului genom suficient de amplu pentru trăsăturile de personalitate.”
— Aysu Okbay, genetician comportamental, Amsterdam University Medical Centre
Limitele studiului
Chiar și cu un milion de participanți, variantele genetice identificate explică o proporție relativ mică din diferențele reale de personalitate dintre oameni, ceea ce arată că mediul și experiențele de viață rămân, cel puțin la fel de importante ca ADN-ul, dacă nu chiar mai importante. De asemenea, Michel Nivard a atras atenția că personalitatea unei singure persoane nu poate fi, în niciun caz, „citită” direct din genomul ei individual; genetica oferă, deocamdată, un instrument pentru a studia legăturile dintre personalitate și alte rezultate din viață la nivel de populație, nu un test individual de caracter.
Dacă mii de variante genetice, fiecare cu o influență aproape invizibilă, explică doar o mică parte din cine suntem cu adevărat, ce anume completează restul poveștii, și cât de aproape suntem, de fapt, de a înțelege această combinație?
Sursă: Ted Schwaba, M. L. Clapp Sullivan, W. A. Akingbuwa și colaboratori, Revived Genomics of Personality Consortium — Robust inference and correlates from genetic associations with personality, Nature (2026), Michigan State University / University of Bristol.
Lasă un răspuns