Un cadru global propus de o echipă coordonată de la Monash University arată de ce eforturile de conservare a insectelor rămân concentrate în regiunile temperate, care adăpostesc doar aproximativ 20% din diversitatea mondială a acestor specii, și propune o soluție bazată pe surse de informație ignorate până acum.
Insectele sunt cel mai divers grup de animale de pe planetă, cu estimări între 14 și 30 de milioane de specii, majoritatea nedocumentate încă științific. Polenizează peste 80% din speciile de plante sălbatice, reprezintă hrană pentru 60% din speciile de păsări și susțin rețelele trofice, ciclurile de nutrienți și o bună parte din producția alimentară globală. Cu toate acestea, arată un studiu publicat în revista BioScience și coordonat de biologul Shawan Chowdhury, conducătorul Global Change Ecology Lab de la Monash University, cea mai mare parte a cunoștințelor folosite azi în conservare provine din regiunile temperate, exact acolo unde trăiește partea mai mică a diversității de insecte.
Patru obstacole care lasă tropicele într-un punct orb
Echipa, formată din cercetători specializați în ecologie tropicală din mai multe continente, a identificat patru bariere principale care explică acest decalaj: vizibilitatea redusă la nivel global a cercetării deja existente, lipsuri majore de date, infrastructură de cercetare insuficientă în multe țări tropicale și acțiuni de conservare prea puține, chiar și acolo unde problemele sunt documentate. Amploarea decalajului de date este concretă: aproape 26% din toate datele despre distribuția insectelor înregistrate în Global Biodiversity Information Facility, cea mai mare bază de date de acest tip din lume, provin exclusiv din Marea Britanie, deși marea majoritate a diversității de insecte se află în regiunile tropicale.
„O parte din informațiile de care avem nevoie deja există, dar poate fi publicată într-o revistă locală, deținută de un expert regional, păstrată într-o colecție de muzeu sau chiar cuprinsă în fotografii distribuite online”, a explicat Chowdhury. Ideea centrală a echipei nu este, așadar, să se colecteze date complet noi, ci să se recupereze informația care există deja, dar rămâne invizibilă pentru bazele de date internaționale pe care se bazează, de regulă, deciziile de conservare.
O rețetă din surse pe care nimeni nu le combina până acum
Soluția propusă de echipă combină cercetarea științifică convențională cu literatură regională, adesea publicată în alte limbi decât engleza, colecții de muzeu, expertiza specialiștilor locali, date din proiecte de știință cetățenească, observații de pe rețelele sociale și tehnologii emergente de monitorizare, într-un singur cadru coerent. Propunerea insistă și pe consolidarea capacității științifice locale din regiunile tropicale și pe crearea unor canale prin care aceste dovezi să ajungă efectiv la factorii de decizie politică, nu doar în literatura de specialitate.
Pentru a arăta că metoda funcționează în practică, cercetătorii au aplicat cadrul propus pe cazul Bangladeshului, una dintre cele mai dens populate țări tropicale din lume, folosit ca exemplu atât pentru provocările specifice regiunii, cât și pentru oportunitățile pe care o astfel de abordare le poate deschide.
„Dacă vrem ca țintele globale de biodiversitate să însemne ceva, insectele tropicale nu mai pot rămâne un gând de-al doilea. E vorba despre trecerea de la simpla documentare a problemei la construirea unui sistem care poate produce rezultate măsurabile de conservare.”
— Shawan Chowdhury, coordonatorul Global Change Ecology Lab, Monash University
Limitele studiului: Lucrarea propune un cadru conceptual și metodologic, testat printr-un singur studiu de caz, Bangladeshul, nu o evaluare implementată la scară largă în mai multe țări tropicale. Rămâne de văzut cât de repede pot fi mobilizate resursele necesare, mai ales infrastructura de cercetare și finanțarea locală, pentru ca acest cadru să treacă de la propunere la practică efectivă de conservare.
Dacă un sfert din datele globale despre insecte provin dintr-o singură țară temperată, câte specii din regiunile tropicale ar putea dispărea complet neobservate, înainte ca vreo bază de date internațională să le fi înregistrat măcar existența?
Sursă: Shawan Chowdhury, Syeda F. Jahan, Perpetra Akite, Yanina Benedetti, Timothy C. Bonebrake, André V. L. Freitas, Md. M. Hossain, Richard J. Ladle, Federico Morelli, Nigel E. Stork, Krushnamegh Kunte — A framework for the strategic conservation of tropical insects, BioScience (2026), Monash University, Global Change Ecology Lab.
Lasă un răspuns