Doi vânători-culegători din Sulawesi au lăsat în dinții lor dovada unui obicei nebănuit: sugerea repetată a nucilor de betel, cu 25.000 de ani înaintea apariției agriculturii și cu mult înaintea primei beri cunoscute.
Descoperirea, publicată în revista Science Advances, împinge originile consumului uman de substanțe psihoactive cu aproximativ douăzeci de mii de ani mai adânc în trecut decât se credea până acum. Până la acest studiu, cea mai veche dovadă directă a folosirii unei plante cu efecte asupra creierului era legată de fermentarea unei băuturi asemănătoare berii, în Israel, acum aproximativ treisprezece mii de ani, ceea ce sugera că drogurile ar fi apărut o dată cu sedentarizarea și cu primele culturi agricole. Scheletele analizate acum de o echipă condusă de arheologul Adam Brumm, de la Griffith University, arată însă că vânătorii-culegători practicau acest obicei cu mult înainte, într-o perioadă în care oamenii trăiau exclusiv din vânătoare și cules.
Niște șanțuri ciudate în smalțul dinților
Totul a pornit de la o observație stranie: două schelete descoperite pe insula indoneziană Sulawesi, aparținând unor adulți morți cândva între 40 și 50 de ani, prezentau pe dinți șanțuri adânci, rotunjite, pe care niciun arheolog nu le mai documentase până acum. Unul dintre indivizi, notat Maros-LBB-1a, provine din depozite de sfârșit de pleistocen, vechi între 25.000 și 16.000 de ani, descoperite la situl Leang Bulu Bettue. Al doilea, CPL-R2a, a trăit cu aproape zece mii de ani mai târziu, între 7.600 și 6.300 de ani în urmă, la Leang Cappalombo 1.
În unele cazuri, șanțurile erau atât de adânci încât ajungeau până la camera pulpară a dintelui, ceea ce ar fi provocat dureri intense și infecții cronice. Cercetătorii au bănuit rapid că cei doi indivizi nu mestecau, ci sugeau sau rodeau îndelung semințe întregi de arec, planta din care se obține astăzi nuca de betel, unul dintre cele mai răspândite droguri din lume, consumat de aproximativ o zecime din populația globului.
Testul de laborator care confirmă bănuiala arheologilor
Rămânea însă o întrebare esențială: putea o nucă de arec întreagă, nemestecată, să elibereze suficientă arecolină, compusul psihoactiv al plantei, cât să producă vreun efect asupra creierului? Consumul modern presupune de regulă mestecarea nucii amestecate cu var stins, care mărește disponibilitatea substanței active. Echipa lui Brumm a înmuiat nuci de arec întregi în salivă artificială și a testat lichidul rezultat pe receptori celulari clonați, exprimați în ouă de broască, dintre cei care reglează activitatea neuronală. Rezultatul a arătat că simpla sugere a nucii întregi eliberează suficientă arecolină pentru a altera funcționarea creierului, chiar și fără var.
Analizele biochimice conduse de Carney Matheson au confirmat apoi prezența directă a arecolinei în țesutul dentar al celor doi indivizi, dovadă fizică nu doar a comportamentului, ci și a faptului că substanța chiar le-a intrat în organism. Cercetătorii cred că obiceiul ar fi pornit dintr-un motiv banal: arecolina are proprietăți analgezice, iar populația din Sulawesi avea, în general, o sănătate dentară precară. Sugerea nucilor ar fi calmat inițial durerile de dinți, dar, în timp, tocmai acest gest repetat a distrus smalțul și a agravat problemele dentare, alimentând un cerc vicios al consumului.
„Conturându-se acum până la 25.000 de ani în Sulawesi, cu mult înaintea apariției agriculturii, sugerea nucilor de betel ar putea fi cea mai veche dovadă de consum de droguri de oriunde din lume”
— Adam Brumm, arheolog, Australian Research Centre for Human Evolution, Griffith University
Ce nu ne spune încă descoperirea
Studiul nu poate stabili dacă cei doi vânători-culegători căutau efectul stimulant sau euforic al arecolinei, ori doar alinarea durerii de dinți, și nici cât de răspândit era obiceiul în restul populației din Sulawesi din acea vreme, întrucât rămășițele umane atât de vechi sunt extrem de rare. Cei aproape zece mii de ani care despart cele două schelete lasă deschisă și întrebarea dacă practica a fost continuă tot acest interval sau a fost redescoperită independent, de mai multe ori, de-a lungul timpului.
Dacă obiceiul sugerii nucilor de arec s-a transmis neîntrerupt, timp de zeci de mii de ani, până la formele de mestecat cunoscute astăzi, ce alte comportamente la fel de vechi mai așteaptă să fie citite direct din oasele strămoșilor noștri?
Sursă: Adam Brumm, Fakhri, Melandri Vlok, Roger L. Papke, Carney D. Matheson, Budianto Hakim, Clare Stokes, Basran Burhan, Suryatman, Andi Muhammad Saiful, Michelle C. Langley, Pratiwi Yuwono, Delta Bayu Murti, Sofwan Noerwidi, Marlon N. R. Ririmasse — Betel nut sucking is the earliest recorded evidence for the habitual use of a neuroactive plant drug, Science Advances, vol. 12, nr. 37, art. eaei1901 (2026), Griffith University / Australian Research Centre for Human Evolution.
Lasă un răspuns