Un liliac cât un șoarece de câmp poate trăi patruzeci de ani, deși șoarecele moare în câteva luni. Un studiu din Nature arată că explicația stă în felul în care sistemul imunitar al liliecilor gestionează virusurile și celulele deteriorate.

Liliacul mic brun (Myotis lucifugus), specie comună în America de Nord, cântărește aproape cât un șoarece de câmp și poate totuși trăi până la 34 de ani în sălbăticie. Recordul de longevitate din genul Myotis îi aparține lui Myotis brandtii, cu 42 de ani documentați, față de doar 7 ani la Myotis nigricans, specia cea mai scurt trăitoare din același gen. O echipă internațională condusă de cercetători de la University of Vermont, Pennsylvania State University și University of California, Berkeley a analizat genomul aproape complet a opt specii din genul Myotis pentru a înțelege de unde vine această diferență de șase ori în durata de viață.

Legătura dintre virusuri, longevitate și cancer

Cercetătorii au descoperit că speciile de lilieci cu viață mai lungă au un număr mai mare de gene implicate în apărarea imunitară și în suprimarea tumorilor, în special gene care interacționează direct cu virusurile ADN. Potrivit echipei, cele trei fenomene, adaptarea la agenți patogeni, longevitatea și rezistența la cancer, nu sunt procese separate, ci rezultatul aceleiași arhitecturi genetice.

„Adaptarea la agenți patogeni, longevitatea și rezistența la cancer sunt legate fundamental”, a declarat Elise Lauterbur, profesor asistent de biologie evoluționistă la University of Vermont și coautoare principală a studiului.

Cum elimină liliecii celulele deteriorate

Pentru a testa mecanismul la nivel celular, echipa a folosit un model de celule derivate din liliacul mic brun și a comparat răspunsul lor la deteriorarea ADN-ului cu cel al altor specii. Celulele liliacului mic brun s-au dovedit extrem de sensibile la daune, dar reacția lor nu a fost repararea, ci eliminarea rapidă a celulei afectate și înlocuirea ei cu una nouă.

Juan Manuel Vazquez, cercetător la Pennsylvania State University și coautor al studiului, a rezumat cele trei strategii posibile împotriva cancerului: prevenirea apariției lui, repararea ADN-ului deteriorat sau eliminarea directă a celulei afectate. „Liliecii cu viață lungă par să prefere a treia opțiune”, a explicat el.

Cercetătorii avertizează că rezultatele sunt încă departe de o aplicație clinică, dar cred că mecanismele descoperite la lilieci ar putea indica noi direcții pentru înțelegerea îmbătrânirii și a rezistenței la cancer la om.

---

Sursă: Peter H. Sudmant, Elise Lauterbur, Juan Manuel Vazquez et al. — University of California, Berkeley, University of Vermont, Pennsylvania State University — „Insights into longevity and virus-driven adaptation from Myotis bat genomes”, Nature (2026), DOI: 10.1038/s41586-026-10932-7