Un fosil de crocodilomorf, descoperit în Munții Pirinei și cunoscut de peste un secol, a fost reexaminat sub lumină ultravioletă și s-a dovedit că păstrează piele, cartilaj, posibile organe senzoriale și cea mai veche urmă de colorație găsită vreodată la această grupă de animale.
Montsecosuchus depereti, un crocodilomorf de aproximativ 50 de centimetri lungime, a trăit acum 125 de milioane de ani, în Cretacicul timpuriu, în ceea ce este astăzi provincia Lleida, din Catalonia. Fosilul, descoperit la situl Pedrera de Meià, este cunoscut oamenilor de știință încă din primele decenii ale secolului XX, dar detaliile despre țesuturile sale moi au rămas invizibile ochiului liber. O echipă condusă de Oscar Castillo-Visa a reexaminat specimenul cu ajutorul luminii ultraviolete, o tehnică ce face ca anumite minerale și țesuturi fosilizate să reacționeze diferit la lumină, scoțând la iveală structuri fine, imposibil de observat în lumină obișnuită.
Piele, organe senzoriale și un sistem respirator eficient
Sub lumină ultravioletă, cercetătorii au documentat mai multe tipuri de solzi epidermici, care variau considerabil ca formă și mărime în funcție de regiunea corpului. Spre deosebire de crocodilii moderni, Montsecosuchus depereti nu avea o creastă caudală înaltă pe coadă. Fosilul a păstrat și urme de cartilaj la nivelul toracelui, semn al unui sistem respirator eficient, asemănător celui al crocodililor actuali, adaptat probabil unui stil de viață semiacvatic.
În interiorul unor solzi, mai ales în zona gâtului, a membrelor și de-a lungul flancurilor și cozii, echipa a identificat structuri pe care le interpretează drept posibile organe senzoriale. La crocodilii actuali, organe similare detectează atingerea și schimbările de presiune din apă, răspunzând totodată la variații de temperatură și la stimuli chimici. Poziția lor, limitată la zone periferice ale corpului, sugerează că, la strămoșii crocodililor, aceste organe ar fi apărut inițial doar în anumite regiuni, înainte să se răspândească mai larg la liniile evolutive ulterioare.
Cea mai veche colorație cunoscută la un crocodilomorf
Cea mai neașteptată descoperire a venit de la coadă. Sub lumină ultravioletă, cercetătorii au observat benzi alternante, deschise și închise la culoare, pe unii dintre solzii cozii. Deși fosilizarea nu poate păstra culorile originale, tiparul găsit seamănă izbitor cu benzile de pe cozile crocodililor actuali, unde contrastul de acest tip oferă adesea camuflaj printre vegetație și ape puțin adânci.
„Lumina ultravioletă ne permite să vedem detalii care altfel ar rămâne complet ascunse în rocă”, a explicat Castillo-Visa, autorul principal al studiului. Descoperirea reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută de colorație la un crocodilomorf, extinzând cu mult în urmă istoria acestei trăsături la grupul care avea să dea naștere crocodililor moderni.
Cercetătorii cred că aceeași tehnică ar putea scoate la iveală detalii similare, ascunse de zeci de ani în alte fosile de muzeu, aparent banale la prima vedere, dar care ar putea păstra, la rândul lor, urme de piele, culoare sau alte țesuturi moi rămase până acum neobservate.
Sursă: Oscar Castillo-Visa, Phil R. Bell, Àngel Galobart, Albert Sellés — Institut Català de Paleontologia Miquel Crusafont (Catalonia, Spania), University of New England (Australia) — „Soft tissue preservation in the Barremian Montsecosuchus depereti (Neosuchia: Atoposauridae)”, Zoological Journal of the Linnean Society 207(2): zlag076 (13 iunie 2026), DOI: 10.1093/zoolinnean/zlag076
Foto: Montsecosuchus depereti văzut în lumină ultravioletă, o tehnică care permite evidențierea unor detalii invizibile cu ochiul liber. Sursă: Adaptat după Castillo-Visa, O. și colab.
Lasă un răspuns