O femelă de balenă cu cocoașă a rămas lângă trupul neînsuflețit al puiului ei nou-născut timp de câteva ore, atingându-l repetat cu capul și cu înotătoarea, într-un comportament pe care cercetătorii îl descriu, pentru prima dată la această specie, ca fiind asociat doliului.

Episodul a fost documentat pe 17 iulie 2025 la recif ul Palm Beach, în largul localității Gold Coast, din Queensland, Australia, de o echipă coordonată de cercetătorul Olaf Meynecke, de la Whales and Climate Research Program al Universității Griffith, împreună cu Andrew Mulville, de la Sea World Foundation. Studiul a fost publicat în revista Discover Animals.

O premieră pentru balenele cu fanoane

Spre deosebire de balenele cu dinți, precum orcile sau delfinii, la care comportamentul de doliu a fost documentat de mai multe ori, cel mai cunoscut caz fiind cel al orcii Tahlequah, care și-a purtat puiul mort la suprafață timp de 17 zile în 2018, la balenele cu fanoane astfel de observații lipseau aproape complet din literatura științifică. Autorii notează că este prima documentare detaliată a acestui tip de comportament la balena cu cocoașă (Megaptera novaeangliae).

O explicație pentru această absență ține de fiziologia speciei: puii de balenă cu cocoașă, spre deosebire de cei ai speciilor cu dinți, nu au suficientă grăsime pentru a pluti și se scufundă rapid după moarte, ceea ce limitează șansele de a surprinde astfel de episoade. Studiul mai arată că, în aceeași lună, alți șapte pui morți și o balenă tânără găsită moartă plutind au fost semnalați între Insula K’gari (Queensland) și Ballina (New South Wales). Autorii sugerează, cu prudență, o posibilă legătură cu fluctuații ale hranei disponibile, respectiv krillul antarctic, fără ca acest lucru să fie confirmat.

Ce arată imaginile

Filmările subacvatice, obținute cu o cameră GoPro, arată membrana amniotică eliberată în jurul orei 08:30, urmată de descoperirea puiului, nemișcat, pe fundul mării. Femela s-a apropiat de trup, l-a atins cu capul și cu înotătoarea pectorală și a rămas, la un moment dat, nemișcată, ochi în ochi cu puiul, timp de cel puțin un minut. Comportamentul s-a repetat pe parcursul a aproape două ore, până când observatorii au părăsit zona. Balena nu a încercat, în niciun moment, să aducă trupul la suprafață, un gest frecvent observat la balenele cu dinți în situații similare, ceea ce sugerează, potrivit cercetătorilor, că ar fi putut înțelege că puiul murise la scurt timp după naștere.

Femela era însoțită de un al doilea exemplar adult, un comportament tipic pentru perioada nașterii la această specie, când o balenă „escortă” oferă adesea protecție sau sprijin social. Pe 18 și 19 iulie, alți doi exemplari adulți au fost văzuți în aceeași zonă, atât din observații de la țărm, cât și de membri ai publicului, ceea ce ar putea indica o formă de fidelitate față de locul unde a avut loc pierderea. Cercetătorii subliniază însă că această legătură nu poate fi confirmată, întrucât balenele nu au fost identificate individual. Fotografia cozii femelei a fost încărcată în baza de date colaborativă Happy Whale, care reunește peste 15.800 de exemplare identificate de-a lungul coastei de est a Australiei, dar nu s-a găsit nicio potrivire, semn că ar putea fi vorba despre o femelă tânără, aflată poate la prima naștere.

Precauție în interpretarea comportamentului

Deși observațiile se încadrează în categoria comportamentelor epimeletice, adică de îngrijire sau atenție acordată unui individ rănit, muribund sau mort, documentate și la elefanți sau primate, cercetătorii avertizează că interpretarea lor ca durere, în sensul uman al cuvântului, trebuie făcută cu prudență. Aceleași acțiuni ar putea reflecta la fel de bine atașament matern, confuzie sau un comportament instinctiv de îngrijire, fără a implica neapărat o stare emoțională comparabilă cu doliul uman.

Autorii notează totuși că absența gestului de a ridica puiul la suprafață, frecvent la balenele cu dinți, ar putea reflecta fie diferențe reale între specii, fie limitări impuse de poziția puiului pe fundul mării, fie faptul că femela ar fi recunoscut că acesta nu mai răspundea. Studiul concluzionează că astfel de episoade rămân extrem de rare și greu de documentat, iar absența informațiilor din literatura științifică ar putea reflecta mai degrabă limitări de observare decât o absență reală a acestui tip de comportament la balenele cu fanoane.

Cazul documentat la Gold Coast nu dovedește, de unul singur, că balenele cu cocoașă simt pierderea așa cum o înțeleg oamenii, dar arată cât de puternică este legătura dintre mamă și pui la aceste mamifere marine și cât de puține lucruri se știu încă despre modul în care ele reacționează la moarte.

---

Sursă: Jan-Olaf Meynecke (Whales & Climate Research Program, Universitatea Griffith), Andrew Mulville (Sea World Foundation) — „First documentation of humpback whale (Megaptera novaeangliae) post-mortem attendance of a stillborn”, Discover Animals, 2026.