Cercetători canadieni au găsit dovezi că long CoViD este asociat cu leziuni măsurabile la nivelul neuronilor care eliberează dopamină, oferind pentru prima dată o explicație biologică pentru oboseala persistentă, „ceața mentală” și pierderea motivației raportate de milioane de pacienți.

Studiul, publicat în revista eBioMedicine de o echipă de la Centre for Addiction and Mental Health (CAMH) din Toronto, a folosit tomografia cu emisie de pozitroni (PET), o tehnică imagistică ce măsoară activitatea biologică din interiorul creierului. Cercetătorii au examinat densitatea unei proteine numite VMAT2 (transportorul vezicular al monoaminelor 2), un marker al integrității terminațiilor nervoase dopaminergice, la persoane cu long COVID și la un grup de control sănătos.

Rezultatele arată că participanții cu long CoViD au avut niveluri cu 16-20% mai scăzute de VMAT2 în toate cele trei regiuni majore ale striatului – o structură cerebrală care reglează motivația, mișcarea și procesele de gândire – comparativ cu grupul de control.

Fiecare zonă afectată, un set diferit de simptome

Cel mai interesant aspect al studiului este corespondența dintre localizarea leziunilor și simptomele raportate de pacienți. Nivelurile mai scăzute de VMAT2 în striatul ventral au fost asociate cu o pierdere mai accentuată a motivației. Reducerile din putamenul dorsal au fost corelate cu încetinirea mișcărilor, iar cele din putamenul caudat, cu dificultăți de memorie.

„Acest tip de leziune este bine cunoscut pentru că produce simptome precum lipsa motivației și încetinirea motorie și poate contribui la dificultăți de memorie și în alte afecțiuni neurologice. Rezultatele noastre sugerează că un proces similar are loc în long CoViD”, a declarat Jeffrey Meyer, cercetător principal al studiului și om de știință senior la Brain Health Imaging Centre din cadrul CAMH.

Descoperirea se bazează pe cercetări anterioare ale aceleiași echipe, care identificaseră niveluri neobișnuit de ridicate de inflamație în creierul persoanelor cu long CoViD, în special în regiunile bogate în neuroni producători de dopamină. Noul studiu oferă dovezi directe că acel proces inflamator este însoțit de leziuni măsurabile ale sistemului dopaminergic.

O posibilă țintă terapeutică

Long CoViD afectează, potrivit estimărilor citate în studiu, aproximativ 9 milioane de adulți doar în Statele Unite și circa 5% din populația globală, ceea ce face din el una dintre cele mai răspândite afecțiuni cronice apărute după pandemie. Până acum, cercetarea s-a concentrat mai ales pe inflamația generală și pe activitatea sistemului imunitar, foarte puține studii clinice vizând direct neuronii dopaminergici.

Echipa de la CAMH organizează deja un studiu clinic pentru a testa dacă restabilirea activității dopaminergice poate ameliora oboseala, pierderile de memorie și lipsa de motivație la pacienții cu long CoViD.

Descoperirea nu oferă încă un tratament, dar face un lucru esențial pentru pacienți: transformă un simptom considerat multă vreme „invizibil” într-o leziune care poate fi văzută, măsurată și potențial tratabilă.

---

Sursă: Jeffrey Meyer et al., Centre for Addiction and Mental Health (CAMH), Brain Health Imaging Centre, Toronto — „Loss of vesicular monoamine transporter 2 in striatum of long COVID and relationship to neuropsychiatric symptoms”, eBioMedicine, 2026, vol. 130, articolul 106339