O echipă internațională de astronomi, coordonată de cercetători de la Inter-University Centre for Astronomy and Astrophysics (IUCAA) din India, a descoperit o pereche de pitice albe aflate pe o orbită atât de strânsă încât se rotesc una în jurul celeilalte o dată la fiecare 374 de secunde, puțin peste șase minute, iar orbita lor se micșorează mai rapid decât la aproape orice alt sistem de acest tip cunoscut.

Sistemul, numit eRASSU J060839.5–704014, sau, pe scurt, eRASSU J0608, a fost identificat inițial ca sursă de raze X prin sondajul SRG/eROSITA, în direcția Marelui Nor al lui Magellan. Studiul, coordonat de Rahul Sharma și Chandreyee Maitra, a fost publicat în revista The Astrophysical Journal Letters.

Piticele albe sunt nucleele extrem de dense, rămase în urma stelelor asemănătoare Soarelui, după ce acestea își epuizează combustibilul nuclear și își leapădă straturile exterioare. Când două astfel de resturi stelare orbitează suficient de aproape una de cealaltă, sistemul devine unul dintre cele mai extreme laboratoare naturale pentru studiul fizicii gravitaționale.

Un puls de raze X la fiecare rotație

Pentru a confirma natura sursei, echipa a combinat date din trei observatoare de raze X, obținute pe parcursul a aproximativ trei ani și jumătate: telescopul NICER (Neutron Star Interior Composition Explorer) al NASA, instrumentul FXT de la bordul sondei chineze Einstein Probe, și observații de arhivă de la telescopul XMM-Newton al Agenției Spațiale Europene.

Cele două pitice albe orbitează atât de aproape una de cealaltă, încât materialul expulzat de la una dintre ele lovește direct cealaltă stea, în loc să formeze un disc de acreție în jurul perechii. Acest lucru explică de ce razele X sunt emise în pulsuri regulate, nu ca o strălucire constantă: fiecare puls corespunde unui moment în care materialul supraîncălzit se aliniază exact spre direcția Pământului.

O orbită care se strânge mai repede decât la sistemele similare

Combinând observațiile noi cu datele mai vechi de la XMM-Newton, cercetătorii au măsurat o perioadă orbitală de 374,15013 secunde și au constatat că aceasta scade mai rapid decât la HM Cnc și V407 Vul, două sisteme binare bine cunoscute din aceeași categorie generală. Declinul este consecvent cu pierderea de energie și moment unghiular prin unde gravitaționale, ondulații în țesătura spațiu-timpului, prezise de teoria relativității generale a lui Einstein.

Din rata măsurată de decădere orbitală, echipa a estimat „masa chirp” combinată a celor două pitice albe, o mărime care determină intensitatea semnalului lor gravitațional, la aproximativ 0,43 din masa Soarelui, una dintre cele mai ridicate valori cunoscute pentru această categorie de obiecte.

Un potențial obiectiv pentru viitoarele observatoare spațiale

Deoarece semnalul gravitațional al sistemului este așteptat să fie atât de puternic și de previzibil, eRASSU J0608 este exact tipul de sursă pe care viitoarele observatoare spațiale sunt concepute să o detecteze. Observatoarele actuale de unde gravitaționale, bazate pe Pământ, nu sunt suficient de sensibile pentru a capta semnalele generate de stele binare, ele putând observa doar „ciripitul” gravitațional produs de găuri negre în momentul fuziunii lor.

Misiunea LISA (Laser Interferometer Space Antenna) a Agenției Spațiale Europene, planificată să fie lansată în deceniul următor, va „asculta” tocmai acest tip de semnal. Principala necunoscută rămâne, deocamdată, distanța până la sistem, o informație pe care observațiile în raze X nu o pot oferi direct. Echipa speră să descopere un al treilea companion stelar în sistem, care ar putea ajuta la stabilirea acestei distanțe, esențială pentru estimarea intensității semnalului gravitațional așteptat.

Două resturi stelare, fiecare cam de mărimea Pământului, se rotesc una în jurul celeilalte de zece ori mai repede decât se învârte Pământul în jurul propriei axe. Iar felul în care orbita lor se strânge, an după an, ar putea deveni, în următorul deceniu, unul dintre primele semnale gravitaționale „ascultate” direct de un telescop spațial dedicat.

---

Sursă: Rahul Sharma, Chandreyee Maitra et al., Inter-University Centre for Astronomy and Astrophysics (IUCAA), „Rapid Orbital Decay in the Ultracompact Double-degenerate Binary eRASSU J060839.5–704014”, The Astrophysical Journal Letters, septembrie 2026