Un pui de pisică găsit în Bolivia și crescut aproape un an într-o casă din La Paz a fost descris ca specie nouă de felină sălbatică. Genomurile a 38 de feline arată că „pisicile-tigru” din America de Sud sunt de fapt cinci specii diferite.
Povestea a început în 2017, la adăpostul pentru animale sălbatice Senda Verde, din regiunea Yungas a Boliviei. Biologul bolivian Paola Nogales-Ascarrunz a fost chemată să vadă o pisică neobișnuită. Un bărbat din La Paz o găsise pui și o crescuse aproape un an ca pe o pisică domestică. Abia apoi și-a dat seama că animalul avea nevoie de îngrijirea unui adăpost. „Am văzut pisica asta. Era foarte, foarte mică și nu-mi venea să cred cât de mică era. Am crezut că e un pui”, a povestit ea pentru National Geographic.
Nouă ani mai târziu, pe 17 septembrie 2026, revista Current Biology a publicat descrierea oficială a speciei, sub numele Leopardus tilcayo. Potrivit National Geographic, este prima specie nouă de felină sălbatică descrisă în mai bine de o sută de ani.
O pisică care „nu se potrivea”
La adăpost, colegii au crezut inițial că animalul aparține unei specii deja cunoscute de pisică-tigru. Nogales-Ascarrunz nu a fost convinsă. „Dacă te uiți la pete sau la coadă, chiar nu se potrivesc”, a spus ea. În 2019, pe când pregătea o broșură despre felinele din Bolivia, a observat din nou cât de diferit arăta exemplarul de la Senda Verde.
Descrierea din studiu confirmă impresia ei. L. tilcayo are corpul lung de 42,5–50,5 centimetri, fără coadă, iar coada măsoară 25–26,5 centimetri. Blana e maro deschis, mai închisă pe mijlocul spatelui, cu rozete mari și neregulate, maro închis spre negru, de cele mai multe ori deschise. Potrivit National Geographic, cântărește în jur de 1,4 kilograme, mai puțin decât o pisică domestică obișnuită. Nu este cea mai mică felină sălbatică din lume, titlu care aparține pisicii cu picioare negre din Africa. Este însă cea mai mică din Bolivia.
Cinci specii acolo unde se vedea una singură
„Pisicile-tigru” sunt feline mici din genul Leopardus, răspândite în America de Sud și Centrală. Seamănă atât de mult între ele încât au fost multă vreme considerate o singură specie. Echipa condusă de Jonas Lescroart, de la Universitatea din Antwerpen, și de Paola Nogales-Ascarrunz, cu geneticianul Eduardo Eizirik, de la Universitatea Pontificală Catolică din Rio Grande do Sul (Brazilia), ca autor principal, a analizat genomurile complete a 38 de feline din acest gen. Dintre ele, 25 aparțin grupului pisicilor-tigru.
Opt genomuri au fost obținute din exemplare de muzeu, printre care fragmente de craniu din Guyana. Acestea sunt primele date genetice din zona în care specia Leopardus tigrinus a fost descrisă pentru prima dată, în 1775. Analiza a arătat cinci specii distincte, inclusiv noua L. tilcayo, desprinsă din celelalte în urmă cu aproximativ 1,4 milioane de ani. Echipa a descris și o subspecie nouă în Peru, L. tigrinus antisuyo, după numele unei regiuni a Imperiului Inca. „Nu ne-am așteptat niciodată ca această pisică-tigru bolivienă să fie o specie separată și nimeni nu propusese vreodată că ar fi un animal diferit, nici măcar ca subspecie”, a declarat Lescroart pentru The Guardian.
Un nume pe care nimeni nu-l poate explica
Cercetătorii au păstrat numele pe care comunitățile din Yungas îl foloseau deja pentru această pisică. „E felul nostru de a onora cunoașterea lor ancestrală și legătura lor cu acest animal”, a spus Nogales-Ascarrunz. Originea cuvântului rămâne însă neclară. Când cercetătoarea i-a întrebat pe localnici de ce îi spun „tilcayo”, aceștia i-au răspuns, potrivit National Geographic, că nu știu.
Despre modul de viață al speciei se știe foarte puțin. Deocamdată sunt documentate direct doar două exemplare, ambele trecute prin adăpostul Senda Verde. Masculul găsit în 2017 trăiește acolo în continuare, pentru că, după ce a crescut printre oameni, nu mai poate fi eliberat. O femelă a fost adusă ulterior la adăpost și apoi eliberată. Ambele au fost măsurate și fotografiate sub sedare, iar de la ele s-au prelevat probe de ADN, a precizat Lescroart pentru Newsweek.
O specie nouă, deja în declin
Datele genetice arată și un declin de lungă durată al populațiilor aproape tuturor liniilor de pisici-tigru, început încă din Pleistocen. În cazul unor linii, printre care și L. tilcayo, scăderea depășește 60%. Până acum, tilcayo era inclus în specia L. tigrinus, clasificată drept vulnerabilă pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
„Toate trăiesc în habitate care dispar rapid”, a spus ecologul Tadeu de Oliveira, de la Universitatea de Stat din Maranhão (Brazilia), coautor al studiului, despre cele cinci specii. Separarea lor are și consecințe practice: fiecare specie are un areal mai mic decât cel atribuit până acum unei singure specii, deci și populații mai mici de protejat. „Chiar și în grupuri foarte bine studiate, cum e familia felinelor, există o diversitate ascunsă”, a spus Lescroart.
O pisică pe care un om a confundat-o cu una domestică este acum o specie separată, cunoscută științei din doar două exemplare. Cercetătorii nu știu încă aproape nimic despre felul în care trăiește, iar datele genetice arată că populația ei scade de mult timp.
Sursă: Jonas Lescroart, Paola Nogales-Ascarrunz, Molly Cassatt-Johnstone, Alejandra Bonilla-Sánchez, Caroline Charão Sartor, Fernando Angulo, Jorge L. Ramirez, Larissa Rosa de Oliveira, Tadeu Gomes de Oliveira, Beth Shapiro, Enzo Aliaga-Rossel, Hannes Svardal, Eduardo Eizirik — University of Antwerp (Belgia), Pontifícia Universidade Católica do Rio Grande do Sul (Brazilia) și instituții partenere din Brazilia, Bolivia, Peru, Columbia, SUA și Marea Britanie — Phylogenomics and museomics reveal five distinct species of tiger cats in South America, Current Biology 36, 17 septembrie 2026. DOI: 10.1016/j.cub.2026.08.059. Descrierea taxonomică: Zenodo. Cod: GitHub
Foto: Paola Nogales Ascarrunz , CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=199817826
Lasă un răspuns