O densitate osoasă mai mică la nivelul coloanei toracice, măsurată de un algoritm pe tomografii făcute pentru plămâni, s-a asociat cu un declin cognitiv mai rapid, arată un studiu Johns Hopkins pe 715 americani urmăriți aproximativ cinci ani.

Cercetătorii de la Johns Hopkins University au comparat densitatea vertebrelor cu evoluția creierului și a gândirii la persoane trecute de 60 de ani. Studiul a fost publicat pe 22 septembrie în revista Radiology, a Societății Radiologice din America de Nord. Echipa a fost condusă de Sara Momtazmanesh și Shadpour Demehri, de la Departamentul de Radiologie al universității din Baltimore.

Tomografii făcute pentru altceva

Datele provin din Multi-Ethnic Study of Atherosclerosis (MESA), un studiu american care urmărește din 2000 adulți fără boli cardiovasculare, recrutați în șase centre. Participanții făcuseră tomografii ale toracelui fără substanță de contrast, într-un program dedicat plămânilor. Pe aceste imagini, un algoritm de inteligență artificială a delimitat vertebrele toracice, de la T1 la T10, și a calculat densitatea minerală a osului din interiorul lor. Măsurătoarea a fost posibilă pentru 2.086 de persoane fără demență sau accident vascular cerebral în antecedente.

Dintre acestea, 715 au făcut teste cognitive sau rezonanță magnetică a creierului la două examinări, prima în 2016–2018, a doua în 2022–2024. Vârsta lor mediană era de 69 de ani, iar grupul a cuprins 397 de bărbați și 318 femei. Pe imaginile RMN, cercetătorii au urmărit două semne ale îmbătrânirii substanței albe, țesutul care leagă între ele regiunile creierului. Primul sunt leziunile care apar ca pete luminoase pe imagini. Al doilea este integritatea fibrelor nervoase, estimată printr-o tehnică numită imagistică prin tensor de difuzie.

Ce au găsit cercetătorii

Pentru fiecare 0,1 grame pe centimetru cub de densitate osoasă în minus la începutul studiului, scorul cognitiv global a scăzut mai repede, cu 0,025 abateri standard pe an. În cinci ani, diferența se adună la 0,15 abateri standard, adică aproximativ o treime din scăderea anuală medie observată în grup. Testele pe domenii separate, pentru viteza de procesare, atenție și memoria de lucru, nu au arătat însă o legătură cu densitatea oaselor.

În creier, asocierea a apărut doar în anumite regiuni. În corpul calos, puntea de fibre dintre cele două emisfere, leziunile substanței albe s-au acumulat cu 12,8% mai repede pe an pentru fiecare 0,1 g/cm³ de densitate osoasă în minus. Fibrele din brațul anterior al capsulei interne, implicate în funcțiile executive, s-au degradat și ele mai repede. Pentru substanța albă în ansamblu, rezultatul nu a mai fost semnificativ după corecția statistică pentru comparații multiple. La participanții cu diabet, legătura dintre oasele fragile și acumularea leziunilor a fost mai puternică.

„Acest studiu este prima analiză longitudinală care leagă densitatea minerală a vertebrelor de modificările structurii substanței albe, de progresia leziunilor și de funcția cognitivă”, a declarat Shadpour Demehri, profesor de radiologie la Johns Hopkins.

Oasele nu îmbolnăvesc creierul

Autorii insistă că datele nu arată că osteoporoza provoacă demență. „Acest studiu nu este despre cauză și efect, ci despre observarea unui sindrom metabolic care poate provoca degenerarea atât a oaselor, cât și a creierului”, a spus Demehri. Printre posibilii factori comuni, echipa enumeră rezistența la insulină, dezechilibrul grăsimilor din sânge și schimbările hormonale de la menopauză.

Efectele măsurate sunt modeste și mai mici decât cele ale vârstei sau ale diabetului. Cercetătorii recunosc că perioada de urmărire nu a fost suficientă pentru a vedea cazuri noi de demență. Un alt motiv de prudență este că persoanele cele mai bolnave au avut mai puține șanse să ajungă la a doua examinare. Metoda de măsurare a densității osoase trebuie validată și pe alte aparate și protocoale, iar rezultatele pe regiuni ale creierului sunt descrise în articol ca ipoteze care cer confirmare independentă.

Avantajul practic ține de faptul că asemenea tomografii se fac deja des, pentru screeningul cancerului pulmonar, pentru scorul de calciu coronarian sau pentru urmărirea nodulilor pulmonari. „Aceste scanări ar putea oferi o măsurare oportunistă a densității osoase din coloana toracică, asociată cu pierderea funcției cognitive”, a explicat Sara Momtazmanesh. Autorii văd aici un instrument de evaluare a riscului la nivel de populație, cu un cost suplimentar neglijabil, nu o metodă de diagnostic pentru o persoană anume.

O densitate mai mică a vertebrelor, citită automat pe tomografii făcute pentru plămâni, s-a asociat cu un declin cognitiv puțin mai rapid la vârstnici. Legătura nu arată că oasele slabe afectează creierul, ci că ambele pot îmbătrâni sub influența acelorași factori metabolici.

---

Sursă: Sara Momtazmanesh, Quincy A. Hathaway, Michael P. Bancks, David A. Bluemke, R. Graham Barr, Wendy S. Post, Mohamad Habes, Ilya Nasrallah, Susan R. Heckbert, R. Nick Bryan, Jose A. Luchsinger, Mei Wan, Matthew Budoff, João A. C. Lima, Timothy M. Hughes, Christos Davatzikos, Shadpour Demehri — Johns Hopkins University (Baltimore), cu participarea University of Pennsylvania, Wake Forest University School of Medicine, University of Wisconsin, Columbia University Irving Medical Center, University of Texas Health Science Center at San Antonio, University of Washington și Lundquist Institute at Harbor-UCLA — Deep Learning–derived Bone Mineral Density and Longitudinal White Matter Microstructure and Cognitive Decline: Multi-Ethnic Study of Atherosclerosis, Radiology, vol. 320, nr. 3, publicat online pe 22 septembrie 2026. DOI: 10.1148/radiol.260656