Un șanț, un val de pământ și un zid ridicate acum 3.500–4.000 de ani la Oued Beht, în Maroc, sunt cea mai veche construcție defensivă cunoscută din Africa de Nord în afara Văii Nilului. Descoperirea rezolvă o enigmă veche de aproape un secol.
Oued Beht se află în nord-vestul Marocului, în provincia Khémisset, pe o creastă îngustă care domină râul cu același nume. Situl a atras atenția arheologilor în 2021, când a fost identificată aici o așezare de circa zece hectare. „Datând de la mijlocul mileniului al IV-lea până la începutul mileniului al III-lea î.Hr., ea a găzduit o comunitate înfloritoare, care cultiva plante, creștea animale și întreținea contacte până în Peninsula Iberică”, explică Giulio Lucarini, arheolog la Institutul pentru Științele Patrimoniului Cultural al Consiliului Național de Cercetare din Italia (CNR ISPC) și autorul principal al studiului.
Rezultatele noi provin din al treilea sezon de săpături al Proiectului Arheologic Oued Beht, desfășurat în octombrie și noiembrie 2023, și au fost publicate pe 7 septembrie în revista Libyan Studies. Proiectul reunește Institutul Național de Științe ale Arheologiei și Patrimoniului din Maroc (INSAP), CNR, Universitatea Cambridge și ISMEO, o asociație italiană pentru studii mediteraneene și orientale. Este condus de Giulio Lucarini, Cyprian Broodbank și Youssef Bokbot.
O enigmă din anii 1930
Zidurile de la Oued Beht nu erau necunoscute. Încă din anii 1930, arheologul francez Armand Ruhlmann documentase aici trei ziduri care, împreună cu panta abruptă a crestei, închideau un pinten de teren, o formă de fortificație numită în franceză „éperon barré”. Nimeni nu știa însă când au fost construite și la ce au servit. „Data construcției și funcția structurilor defensive care închid o zonă patrulateră mare din sudul sitului rămăseseră nesigure”, spune Lucarini.
Săpăturile au lămurit întrebarea. „Sub zidăria vizibilă, am identificat un șanț și un val de pământ substanțiale, datând de la începutul până la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., adică acum circa 3.500–4.000 de ani”, explică arheologul. Cronologia se sprijină pe 17 datări noi cu radiocarbon. Construcția nu e una singură, ci o succesiune de ziduri, terasamente din pământ bătătorit, șanțuri, straturi de arsură și reparații ulterioare. Baza celui mai mare zid a fost ridicată din argilă, cenușă, mâl și pietre.
Un pinten de stâncă transformat în bastion
Sistemul a fost construit peste o porțiune îngustă a crestei, între râu și o râpă, și bloca accesul spre vârful ei sudic. Constructorii au folosit astfel relieful natural pentru a face zona mai ușor de apărat. În timp, centrul așezării s-a mutat din partea nordică, mai deschisă, spre acest pinten stâncos și protejat.
Ce anume îi amenința pe locuitori rămâne neclar. Autorii cred că fortificațiile reflectă mai degrabă o competiție tot mai mare pentru pământ, resurse și controlul drumurilor decât atacuri ale unor „invadatori”. Indiferent de motiv, efortul a fost considerabil. „Comunitățile din nord-vestul Maghrebului din mileniul al II-lea î.Hr. erau capabile să conceapă și să realizeze lucrări de construcție majore, la o scară care nu fusese documentată până acum”, spune Lucarini.
Maghrebul, o pată albă pe harta preistoriei
Descoperirea are o miză care trece dincolo de sit. „Timp de mai bine de un secol, Maghrebul a fost tratat ca un spațiu gol în povestea preistoriei târzii a Mediteranei”, spune Lucarini. Fortificația de la Oued Beht datează dintr-o perioadă echivalentă cu Epoca Bronzului din vestul Mediteranei. De cealaltă parte a strâmtorii Gibraltar, în sudul Peninsulei Iberice, comunitățile culturii El Argar își construiau tot atunci așezări fortificate, dezvoltau metalurgia și se organizau social în forme tot mai complexe.
Legăturile dintre cele două maluri erau deja bănuite. „Acolo, fildeșul african și cojile de ou de struț indicau de mult contacte cu Africa de Nord, iar acum începem să vedem latura africană a acestei relații”, explică arheologul. Situl a fost folosit și mult mai târziu. Peste vechiul val de pământ s-a construit în Evul Mediu un zid masiv de piatră, iar lângă el a fost descoperit un cimitir din aceeași perioadă. Proiectul se desfășoară împreună cu Ministerul Culturii din Maroc și cu comunitatea satului vecin, Aït Siberne.
Locuitorii de la Oued Beht au construit acum aproape 4.000 de ani o fortificație complexă, cea mai veche cunoscută în Africa de Nord în afara Egiptului. Descoperirea arată că Maghrebul preistoric avea comunități organizate, comparabile cu cele de pe țărmul european al Mediteranei.
Sursă: Giulio Lucarini et al. — Consiglio Nazionale delle Ricerche, Istituto di Scienze del Patrimonio Culturale (CNR ISPC, Italia), Institut National des Sciences de l’Archéologie et du Patrimoine (INSAP, Maroc), University of Cambridge (Marea Britanie), ISMEO (Italia). „Expanding Oued Beht: Final Neolithic, Bronze Age, medieval and later discoveries from excavation and survey in 2023”, Libyan Studies, publicat pe 7 septembrie 2026. DOI: 10.1017/lis.2026.10037
CRedit foto: Giulio Lucarini/www.livescience.com
Lasă un răspuns