Ghețarii din Elveția au pierdut în 2026 5,5% din volumul de gheață, a doua cea mai mare scădere procentuală măsurată vreodată, arată bilanțul anual GLAMOS. În ultimii cinci ani, țara a rămas fără aproape o cincime din gheața sa.

Bilanțul a fost publicat joi de rețeaua elvețiană de monitorizare a ghețarilor, GLAMOS, împreună cu Academia Elvețiană de Științe. Singurul an mai rău rămâne 2022, când pierderea a trecut de 6%. Concluzia raportului e formulată fără menajamente: în asemenea condiții, ghețarii alpini nu au nicio șansă să supraviețuiască pe termen lung.

Elveția are cei mai mulți ghețari din Alpi, așa că măsurătorile de aici dau tonul pentru tot lanțul muntos. Echipele GLAMOS urmăresc direct o parte dintre ghețari și extrapolează datele la ansamblul țării. Anul acesta, grosimea medie a ghețarilor s-a redus cu 2,5 până la 4 metri, iar pe limbile unor ghețari pierderea a ajuns la 10 metri. Allalin, Clariden, Ghețarul Ronului și Aletsch, cel mai mare din Alpi, au avut cea mai puternică topire înregistrată vreodată.

Iarna a contat la fel de mult ca vara

Pierderile din 2026 au două cauze care s-au adunat: o iarnă cu puțină zăpadă și o vară cu valuri de căldură. Matthias Huss, profesor de glaciologie la ETH Zürich și șeful GLAMOS, explică de ce stratul de zăpadă contează dublu. „Pe de o parte, protejează gheața de dedesubt de topire. Cu cât zăpada rezistă mai mult, cu atât mai mult se amână pierderea gheții vechi”, spune el. „Pe de altă parte, zăpada e hrana ghețarului. Cu cât e mai multă, cu atât crește șansa ca o parte să rămână la altitudine și să formeze gheață nouă.”

În 2022, anul record, la căldură și la iarna săracă se adăugase un factor neobișnuit. Praful roșiatic adus din Sahara a întunecat suprafața ghețarilor, care au absorbit astfel mai multă căldură. Huss nu lasă loc de interpretări în privința cauzei de fond: „Încălzirea pe care o trăim acum poate fi atribuită în proporție de 100% schimbărilor climatice provocate de om. E atât de simplu. Fără emisiile umane și combustibilii fosili, nu am avea în acest moment nicio încălzire.”

De ce procentele cresc chiar dacă se topește mai puțină gheață

Comparația cu vara caniculară din 2003 arată un paradox aparent. În cifre absolute, anul acesta s-a topit mai puțină gheață decât atunci. Procentual, pierderea e însă mult mai mare: 5,5% acum, față de 3,5% în 2003. Explicația este că în ultimele două decenii volumul total al ghețarilor elvețieni s-a redus atât de mult încât aceeași cantitate topită reprezintă o fracțiune tot mai mare din ce a rămas.

Ritmul s-a accelerat în ultimii ani. Ghețarii elvețieni au pierdut aproape o cincime din volum în cinci ani, iar 2022 și 2026 sunt cei mai grei ani din tot șirul de măsurători. Pentru a înțelege cum circulă apa prin ghețari, echipele de teren au turnat colorant roșu în pâraiele de topire și i-au urmărit traseul prin crevase și canale interioare.

Turnul de apă al Europei

Topirea are efecte concrete în Elveția. Doar între iulie și septembrie, ghețarii au pierdut circa 2.200 de miliarde de litri de apă, de patru ori consumul anual al celor 9,1 milioane de locuitori ai țării. Elveția produce peste jumătate din electricitate în hidrocentrale, așa că debitul râurilor alpine contează direct pentru rețeaua energetică.

Efectele trec însă de granițe. Elveția este numită turnul de apă al Europei, pentru că din Alpii săi pornesc sau se alimentează Rinul, Ronul, Padul și Dunărea, aceasta din urmă prin râul Inn, care izvorăște din Engadin. Pe termen scurt, topirea accelerată crește debitul în verile calde. Pe măsură ce ghețarii se micșorează, rezerva care susține râurile în lunile secetoase se reduce și ea.

Ghețarii Elveției se topesc mai repede decât se pot reface, iar anul acesta a fost al doilea cel mai rău din istoria măsurătorilor. Cauza principală este încălzirea provocată de om, iar efectele ajung, prin râuri, până departe de Alpi.

---

Sursă: Glacier Monitoring Switzerland (GLAMOS), coordonator Matthias Huss — ETH Zürich, împreună cu Academia Elvețiană de Științe (SCNAT). Bilanțul anual al ghețarilor elvețieni pentru 2026, comunicat publicat pe 1 octombrie 2026. Este un raport de monitorizare.