O inimă transplantată ajunge să aibă vârsta biologică a primitorului, nu a donatorului: cea tânără îmbătrânește, cea vârstnică întinerește. Rezultatul vine dintr-un studiu pe șoareci și oameni, publicat ca preprint și încă neevaluat de alți experți.

Transplanturile de inimă se fac adesea între oameni cu vârste foarte diferite, pentru că nu există destui donatori. Medicii pornesc de la ideea că o inimă tânără e mai bună, iar multe inimi de la donatori mai în vârstă sunt respinse din acest motiv. O echipă de la Brigham and Women’s Hospital și Harvard Medical School a verificat ce se întâmplă de fapt cu vârsta biologică a unei inimi după ce schimbă corpul.

Vârsta biologică nu e vârsta din buletin. Ea măsoară uzura acumulată de celule și țesuturi și se estimează cu așa-numitele ceasuri epigenetice, care citesc tiparele de metilare ale ADN-ului, adică micile etichete chimice care se schimbă previzibil odată cu vârsta. Printre autori se află Steve Horvath, de la Altos Labs, unul dintre creatorii acestor ceasuri. Studiul a fost publicat pe 17 septembrie pe platforma bioRxiv, ca preprint, fără să fi trecut încă prin evaluarea altor specialiști.

Șoareci cu două inimi

Prima etapă s-a desfășurat pe șoareci. Cercetătorii au transplantat inimi de la animale tinere, de trei luni, de la animale de vârstă mijlocie, de un an, și de la animale bătrâne, de peste un an și jumătate, în șoareci din toate cele trei grupe de vârstă. Animalele primitoare și-au păstrat propria inimă, iar cea nouă a funcționat alături de ea. După patru până la șase luni, echipa a comparat inima transplantată cu cea originală și cu alte țesuturi.

Toate cele trei ceasuri epigenetice folosite au arătat același lucru. Inimile tinere puse în animale bătrâne au îmbătrânit accelerat, iar inimile bătrâne puse în animale tinere au întinerit. Rezultatul a fost confirmat și prin activitatea genelor. Jesse Poganik, coautor principal al studiului, se aștepta la un efect reciproc, adică la o inimă tânără care să întinerească, măcar parțial, un animal bătrân. Nu a fost așa. Efectul s-a limitat la inima transplantată, iar vârsta biologică a sângelui și a ficatului primitorilor nu s-a schimbat.

Aceleași semne la oameni

Echipa a căutat apoi transplanturi de inimă vechi, efectuate la Brigham and Women’s Hospital, pentru care se păstraseră biopsii. Au găsit 11 cazuri cu diferențe mari de vârstă: între 8 și 24 de ani când inima venea de la un donator mai vârstnic decât primitorul, între 38 și 50 de ani când venea de la unul mult mai tânăr. „Remarcabil este că am găsit exact aceleași efecte pe care le văzuserăm la șoareci”, a declarat Poganik pentru Nature.

Cercetătorii au verificat și fișele medicale electronice a sute de pacienți, la un an după transplant. Ritmul cardiac, rezistența la efort și grosimea peretelui posterior al inimii semănau mai mult cu ce era de așteptat pentru vârsta primitorului decât pentru cea a donatorului. „Cel mai frapant rezultat este cât de puternic influențează vârsta primitorului vârsta biologică a inimii transplantate”, spune Vadim Gladyshev, profesor la Harvard Medical School și unul dintre autorii corespondenți.

Ce nu se poate întoarce din drum

Inima nu devine complet „mai tânără” sau „mai bătrână”. Unele caracteristici electrice și structurale au urmat vârsta primitorului, altele nu. „Unele lucruri sunt probabil pur și simplu ireversibile”, a spus Poganik pentru Nature. Nici mecanismul nu e cunoscut. João Pedro de Magalhães, cercetător al îmbătrânirii la Universitatea din Birmingham, care nu a participat la studiu, crede că sistemul imunitar al primitorului ar putea juca un rol.

Concluzia autorilor este că mediul din organism, adică sângele, hormonii, celulele imunitare și semnalele care circulă prin corp, are un rol determinant asupra vârstei biologice a unui țesut. Miza practică ține de lipsa de organe. Dacă inimile vârstnice întineresc într-un corp tânăr, chirurgii ar putea folosi mai des organe de la donatori în vârstă, multe dintre ele aruncate astăzi pe motiv că nu ar funcționa la fel de bine. Pentru asta, rezultatele trebuie însă confirmate prin evaluarea de specialitate și prin studii pe mai mulți pacienți.

Vârsta biologică a unei inimi transplantate se apropie de cea a corpului care o primește, nu de cea a donatorului. Dacă rezultatul se confirmă, inimile de la donatori vârstnici ar putea fi folosite mai des, dar deocamdată studiul este doar un preprint.

---

Sursă: Jesse R. Poganik, Tomohisa Matsunaga, Alexander Tyshkovskiy, Ake Lu, Amin Haghani, Hao Zhou, Friederike Martin, Steve Horvath, Michael M. Givertz, Stefan G. Tullius, Vadim N. Gladyshev — Brigham and Women’s Hospital și Harvard Medical School (Boston, SUA), Altos Labs (San Diego, SUA), Charité (Berlin, Germania). „Transplanted hearts assimilate the recipient’s biological age”, bioRxiv, preprint publicat pe 17 septembrie 2026, neevaluat încă de experți independenți. DOI: 10.64898/2026.09.15.751836