Clostridioides difficile a dobândit o genă de rezistență înrudită cu cea care face stafilococul auriu rezistent la meticilină, iar sporii produși sub protecția ei rezistă la dezinfectanți de spital și la temperaturi mari, arată un studiu publicat în Nature Communications.

Bacteria Clostridioides difficile este principala cauză de diaree asociată spitalizării din lume. Ea se răspândește prin spori, forme de rezistență care stau inactive luni de zile pe suprafețe, lenjerie sau mâini, până când ajung în intestinul cuiva și se activează. Centrul american pentru controlul bolilor o clasifică drept o amenințare urgentă în materie de rezistență la antimicrobiene.

O echipă condusă de cercetători de la Monash University, în Australia, lucrează de ani buni la ideea de a ataca nu bacteria, ci sporii ei. În 2019, aceeași echipă arătase că un grup de antibiotice numite cefamicine blochează formarea sporilor, pentru că se leagă de o proteină numită SpoVD, esențială în construcția învelișului lor. Metoda funcționa pe unele tulpini, dar nu pe toate. Noul studiu explică de ce.

O genă de la stafilococ, pusă să construiască spori

Cercetătorii au comparat tulpinile la care cefamicinele nu aveau niciun efect cu cele la care sporularea era oprită. La primele au găsit o proteină suplimentară, pe care au identificat-o drept o rudă a PBP2a, proteina care face stafilococul auriu rezistent la meticilină. Au numit-o CdMecA.

Rolul ei s-a dovedit neașteptat. Când antibioticul scoate din funcțiune proteina SpoVD, CdMecA îi ia locul și construcția sporului continuă. Bacteria nu se apără oprind antibioticul, ci înlocuind piesa pe care acesta o distruge. Experimentele au confirmat mecanismul în ambele sensuri: tulpinile cărora li s-a dezactivat gena au devenit vulnerabile la antibiotic, iar o tulpină sensibilă căreia i s-a introdus gena a început să formeze spori chiar sub tratament.

Spori mai duri și mai grăbiți să se trezească

Sporii construiți pe această cale nu sunt identici cu cei obișnuiți. Testați la 75 de grade timp de 30 de minute, 97% dintre ei au supraviețuit, față de 75% dintre sporii obișnuiți. La 100 de grade, 51% față de 22%. După tratarea cu înălbitor, au rămas viabili 36% dintre sporii CdMecA și niciunul dintre ceilalți.

Cifrele contează pentru că spălătoriile de spital lucrează de obicei la 65 de grade timp de zece minute sau la 71 de grade timp de trei minute. Sporii s-au dovedit, în plus, mai rapizi la germinare, iar imaginile de microscopie electronică au arătat că au cortexul cu 8% mai subțire, ceea ce ar putea explica graba cu care se activează.

Cât de răspândită e gena

Echipa a căutat gena într-o colecție de 10.330 de genomuri de C. difficile din toată lumea. A găsit-o în 9,8% dintre ele, cu cele mai mari frecvențe în cladele 5 și 4, unde apare în 55,5%, respectiv 40,8% dintre tulpini. Autorii precizează că gena nu e deocamdată asociată cu forme mai grave de boală, dar prezența ei în linii epidemice și în tulpini răspândite în mediu justifică supravegherea genomică.

Problema poate depăși o singură specie. Toate bacteriile formatoare de spori au o proteină echivalentă cu SpoVD, iar cercetătorii au identificat gene asemănătoare la 42 de tulpini din 40 de specii, clinice, intestinale și de mediu. Introdusă într-o bacterie Clostridium perfringens lipsită de ea, gena a produs același efect.

O combinație care închide portița

Autorii au testat și o soluție. Cefotetanul singur nu mai oprește sporularea la tulpinile cu CdMecA, iar ceftobiprolul singur nu o oprește nici el. Administrate împreună, cele două antibiotice au desființat complet producția de spori, blocând simultan ambele proteine.

Ceftobiprolul are avantajul că afectează puțin flora intestinală și nu stimulează producția de toxine la C. difficile, ceea ce îl recomandă pentru o eventuală terapie. „Investigăm acum modalități de a face față acestui nou tip de rezistență la antibiotice”, spune Yogitha Srikhanta, prima autoare a studiului și cercetătoare postdoctorală la Monash Biomedicine Discovery Institute. Autorii atrag atenția că modelul propus pentru felul în care lucrează cele trei proteine are încă nevoie de confirmări experimentale.

Supraviețuirea sporilor contează pentru că ei sunt principala cale prin care bacteria trece de la un om la altul, prin spitale, locuințe și mediu. Studiul arată că o genă de rezistență, considerată până acum relevantă doar pentru celulele active, poate schimba și felul în care se construiesc sporii, iar folosirea excesivă a antibioticelor modelează fără să vrea tocmai partea cea mai greu de eliminat a bacteriei.

---

Sursă: Yogitha N. Srikhanta, Clara E. Bate, Dena Lyras et al. — Monash Biomedicine Discovery Institute, Centre to Impact AMR, Monash University (Australia), University of Sheffield (Marea Britanie), Tufts University (SUA), University of Western Australia. „Uncovering an alternate pathway of antibiotic resistance in spore-forming bacteria”, Nature Communications, 15 iulie 2026. DOI: 10.1038/s41467-026-75594-5