Aproape 3.000 de oameni din 11 țări au notat cafeaua din fața lor chiar în timp ce o beau. Rezultatele, publicate în npj Science of Food de o echipă coordonată de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, spun că ne place cel mai mult dimineața, primăvara și fără zahăr.

Despre cafea se știu multe preferințe luate separat. Ce lipsea, spun autorii, erau studiile care să pună la lucru în același timp toți factorii care intră în joc: ora, anotimpul, ceașca, prețul, ingredientele adăugate, generația din care face parte cel care bea. Studiul coordonat de Georgiana Juravle, cercetătoare la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a UAIC, încearcă exact asta.

Metoda este una de tip citizen science, cu publicul participant la producerea datelor. Un chestionar de trei minute, tradus în șapte limbi, a fost distribuit prin afișe și coduri QR în cafenele și în apropierea unor campusuri universitare din 11 țări de pe cinci continente, între aprilie 2024 și februarie 2025. Condiția era ca participantul să răspundă în timp ce bea cafeaua din fața lui. Au rămas în analiză 2.987 de răspunsuri valide, de la oameni cu 77 de naționalități declarate.

Dimineața, primăvara, miercurea

Diferențele cele mai clare țin de timp. Cafeaua de dimineață a primit note mai mari decât cea de la prânz și decât cea de seară. Cafeaua de primăvară a fost apreciată mai mult decât cea de vară și semnificativ mai mult decât cea de toamnă, care a ieșit pe ultimul loc. Combinația dintre cele două, dimineața de primăvară, este contextul cel mai favorabil din întreg setul de date, iar prânzul de toamnă, cel mai nefavorabil.

Ziua săptămânii a produs rezultatul cel mai neașteptat. Miercurea a adunat cele mai mari scoruri, iar marțea cele mai mici. Autorii recunosc că nu au o explicație verificată și propun o ipoteză culturală: miercurea este ziua pe care australienii o numesc hump day, vârful de dificultate al săptămânii de lucru, iar germanii o marchează ca Bergfest, o sărbătorire a trecerii primei jumătăți. Ei adaugă că, după știința lor, nicio cercetare anterioară nu a legat o anumită zi a săptămânii de plăcerea mâncării sau băuturii.

Zahărul scade nota, laptele șterge diferențele între generații

Rezultatul care i-a surprins pe autori ține de zahăr. Adăugat în cafea, acesta a fost asociat cu o scădere de 3,1 puncte procentuale a aprecierii estimate și, mai ales, cu o probabilitate mai mică de a da cafelei nota maximă. Interpretarea propusă este că oamenii pun zahăr tocmai ca să compenseze o amăreală pe care nu o suportă, nu ca să amplifice o plăcere deja existentă. Cafeaua neagră a primit, în medie, cele mai mari note.

Laptele funcționează altfel și arată de ce contează modul în care pui întrebarea. El crește nota medie, dar scade șansa unei note perfecte. Mai interesant, laptele anulează o diferență între generații: Generația X, Milenialii și Generația Z apreciază cafeaua fără lapte considerabil mai mult decât Baby Boomers, însă, când se adaugă lapte, cele patru cohorte dau evaluări statistic similare. Frișca, în schimb, taie din plăcere seara, cu 13,2 puncte procentuale față de media zilei.

Ceașca și capacul, două detalii cu efect măsurabil

Materialul din care este făcută ceașca a contat. Cănile de ceramică au fost notate mai bine decât paharele de plastic și decât cele de hârtie, care au adunat cele mai mici scoruri. Avantajul nu este însă constant: el apare dimineața și se topește pe parcursul zilei, astfel încât la prânz și seara diferența față de paharele obișnuite dispare. Autorii descriu efectul ca pe un fenomen al ritualului de dimineață.

Capacul pus pe pahar este legat, în mai multe modele statistice, de o apreciere mai mică, iar penalizarea cea mai mare apare iarna. Explicația propusă pornește de la rolul mirosului în percepția gustului, estimat în literatura de specialitate la între 75% și 95%: un capac ține aroma înăuntru și reduce experiența. Prețul, la rândul lui, acționează asupra așteptărilor. O cafea mai scumpă nu are o notă medie mai mare, dar are o șansă mai mare de a primi nota maximă, ceea ce autorii leagă de efectul cunoscut prin care prețul funcționează ca indiciu de calitate.

Cinci cești, apoi declinul

Numărul de cafele băute într-o zi se leagă de plăcerea declarată, dar nu la nesfârșit. Satisfacția crește până la aproximativ cinci cești pe zi, cu un plus de 12,5% între prima și a cincea, după care începe să scadă, cu 14,8% între cinci și zece. Autorii citesc rezultatul ca pe o ilustrare a legii utilității marginale descrescătoare și notează că se potrivește cu pragul de siguranță stabilit de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, de până la 400 de miligrame de cafeină pe zi.

Un ultim rezultat leagă ora trezirii de plăcerea cafelei. Cei care se trezesc mai devreme dau, în general, note mai mari, iar efectul este cel mai pronunțat la Baby Boomers, unde fiecare oră în plus de somn corespunde unei scăderi de aproximativ șase puncte procentuale. Autorii precizează că au analizat obiceiul general de trezire, nu ora exactă din ziua în care a fost băută cafeaua evaluată.

Ce nu poate spune studiul

Autorii enumeră mai multe limite. Datele sunt auto-raportate și pot suferi de distorsiunile tipice acestui tip de colectare. Eșantionul este predominant urban, strâns în orașe mari precum Londra, New York, Tokyo sau Melbourne, ceea ce limitează generalizarea la contexte rurale. Fiind o cercetare transversală, ea identifică asocieri, nu cauze. Caracteristicile senzoriale ale cafelei în sine, de la profilul de prăjire la aciditate și origine, nu au fost controlate. Iar starea psihologică a participanților, de la dispoziție la oboseală, nu a fost măsurată.

La acestea se adaugă un dezechilibru geografic pe care autorii îl tratează explicit. Participanții recrutați în Turcia reprezintă peste o treime din eșantion, iar echipa a refăcut analiza fără ei. Majoritatea rezultatelor s-au păstrat, unele chiar s-au întărit, între care legătura dintre preț și apreciere și efectul negativ al zahărului. Au dispărut însă efectul orei din zi și asocierea legată de cafeaua băută singur, pe care autorii le consideră mai sensibile la contextul cultural.

Studiul nu descrie o cafea ideală, ci un context ideal. Ce se schimbă nu e băutura, ci omul care o bea: ora la care s-a trezit, anotimpul de afară, ziua din săptămână, vasul din care bea și ce crede despre cât a plătit. Restul, spun autorii, este încă de măsurat.

---

Sursă: Georgiana Juravle, Delia Elena Diaconașu, Ana-Maria Andrei, Felipe Reinoso-Carvalho, Simon D’Alfonso, Valentina Goglio, Kosuke Motoki, Simone Schmidt, Ceyhun Uçuk, George Van Doorn, Fabiana Mesquita Carvalho, Charles Spence — Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (România), Universitatea de Los Andes (Columbia), University of Melbourne (Australia), Universitatea din Torino (Italia), Universitatea Tohoku (Japonia), Federation University Australia, Universitatea Estadual de Campinas (Brazilia), Crossmodal Research Laboratory, Oxford University (Marea Britanie). „A multi-country citizen-science study on what makes us enjoy a cup of coffee”, npj Science of Food, 22 aprilie 2026, acces deschis. DOI: 10.1038/s41538-026-00832-5