Galaxiile pitice apropiate păstrează doar o fracțiune din oxigenul produs de propriile stele. O analiză a 37 de astfel de galaxii arată că ele pierd mai mult oxigen decât prevăd simulările, aparent împins în afară de vânturile exploziilor stelare.

Oxigenul se formează în stele, iar când stelele masive explodează ca supernove, îl răspândesc în jur. Dacă o galaxie este mică și are o gravitație slabă, o parte din el poate scăpa în spațiul dintre galaxii. Întrebarea este cât scapă exact, iar răspunsul contează pentru că așa se îmbogățește cu elemente grele spațiul intergalactic.

37 de galaxii pitice, privite stea cu stea

Proiectul GLOW (Galaxies Losing Oxygen via Winds), finanțat de NASA și de National Science Foundation și condus de Kristen McQuinn, de la Universitatea Rutgers și Space Telescope Science Institute, a studiat 37 de galaxii pitice din vecinătatea noastră. Ele se află la mai puțin de 6 megaparseci, adică la sub aproximativ 20 de milioane de ani-lumină, și sunt suficient de aproape ca Hubble să le distingă stelele individuale, ceea ce nu se poate la cele mai multe galaxii pitice cunoscute.

Cu ajutorul imaginilor din arhiva Hubble, echipa a reconstituit istoria formării stelelor în fiecare galaxie și compoziția lor. A adăugat date de la telescopul spațial Spitzer, acum retras, și de la rețelele de radiotelescoape Very Large Array și Australia Telescope Compact Array.

Din oxigenul produs rămâne între 4% și 25%

Galaxiile cu masă mică păstrează între 4% și 25% din oxigenul produs de nucleosinteza stelară, în medie 11%. Rezultă că, în medie, circa 89% se pierde, o cifră dedusă din medie, nu una dată direct de autori. Simulările hidrodinamice reproduc relația dintre masa galaxiilor și metalicitatea lor, dar prevăd o retenție mult mai mare decât cea măsurată în galaxiile mici.

Vânturile alimentate de stelele masive și de supernove par, așadar, mai eficiente în eliminarea oxigenului decât presupun modelele actuale. Nu se știe încă unde ajunge oxigenul absent: poate rămâne în halo-ul de gaz din jurul galaxiei sau poate fi expulzat complet în spațiul înconjurător. Echipa vrea să caute galaxii pitice și mai slabe cu telescopul Roman, apoi să facă observații de urmărire cu Hubble și Webb.

Galaxiile pitice își pierd cea mai mare parte din oxigen, mai mult decât prevăd simulările, dar nu se știe încă unde ajunge acest oxigen.

---

Sursă: Kristen B. W. McQuinn, O. Grace Telford, Andrey V. Kravtsov, Joseph Burchett, Roger Cohen, Laura Hunter, Evan D. Skillman, Julia Roman-Duval, Danielle A. Berg, John M. Cannon, John Chisholm, Julianne J. Dalcanton, Andrew E. Dolphin, Liese van Zee, Benjamin Williams, Space Telescope Science Institute, Rutgers University, Universitatea Utah și alte instituții, „GLOW II: A Census of Oxygen in Low-Mass Galaxies”, The Astrophysical Journal (2026), 10.3847/1538-4357/ae93a6; preprint arXiv:2608.07665.