Cartofii pot parcurge un ciclu complet de viață în sol lunar simulat, dar numai dacă primesc materie organică. Cu 30% vermicompost, un compost produs de râme, plantele au crescut aproape ca în pământ obișnuit, iar fără el abia au făcut rădăcini.
Cercetători de la Universitatea de Stat din Oregon au cultivat cartofi în cinci tipuri de sol lunar simulat, într-un studiu finanțat de NASA și publicat pe 19 noiembrie 2026 în npj Microgravity. Rezultatul arată că, pe Lună, cartofii nu pot crește doar în praful de la suprafață, dar pot crește dacă astronauții îi ajută cu puțină materie organică.
Un praf fără viață
Regolitul este stratul de praf și rocă fărâmițată care acoperă cea mai mare parte a Lunii. El nu conține azot și nici materie organică, adică exact ce face pământul de pe Terra fertil. În plus, poate avea cantități mari de metale grele, iar unele dintre ele devin toxice pentru plante.
Nimeni nu poate planta liniștit în regolit lunar adevărat, pentru că probele aduse de misiunile Apollo sunt foarte puține. Echipa a lucrat deci cu simulanți, adică materiale terestre pregătite să imite compoziția regolitului. Au folosit cinci: doi care imită zonele întunecate numite „mări” (JSC-1A și LMS-1E) și trei care imită regiunile muntoase de pe Lună (LHS-1E, OPRH4W30 și NUW-LHT-5M).
Cât compost trebuie
Un prim experiment a folosit un singur simulant, LMS-1E, amestecat cu 0%, 15% și 30% vermicompost, adică un compost obținut prin descompunerea deșeurilor organice de către râme. Plantele din simulantul pur au avut cele mai mici reduceri de creștere la toate măsurătorile: masă totală, lăstari, rădăcini și tuberculi. Cele de pe amestecul cu 30% compost, adică 70% simulant, au crescut semnificativ mai mari și au fost comparabile cu martorul, solul terestru de control, în cele mai multe măsurători. Amestecul cu 15% a dat rezultate intermediare.
Al doilea experiment a testat toți cei cinci simulanți, cu un strat mai subțire de compost, de 5%. Cu această cantitate, masa tuberculilor a rămas semnificativ mai mică decât în solul de control în toate cele cinci simulante. Cel mai greu a fost cu NUW-LHT-5M: doar trei din cele cinci plante au dat tuberculi care au putut fi recoltați. Analiza genelor din frunze a arătat un tipar diferit pentru fiecare simulant, ceea ce sugerează că plantele resimt fiecare material în alt fel.
Ce s-a găsit în tuberculi
Echipa a măsurat și ce ajunge în partea comestibilă. Cuprul, zincul și aluminiul au fost crescute moderat în tuberculii din unele variante: cuprul și zincul în JSC-1A, zincul și în LMS-1E și OPRH4W30, aluminiul în LHS-1E și OPRH4W30. Cuprul a fost mult mai mare în frunzele plantelor din simulantul pur LMS-1E, iar în tuberculi a crescut mai puțin.
Cartofii produc în mod natural solanină și ciovalină, substanțe toxice la concentrații mari, care apar de exemplu în cartofii verzi. În lucrare, aceste glicoalcaloide nu au crescut semnificativ în tuberculii crescuți în niciun simulant. Profilul metaboliților din tuberculi s-a schimbat puțin, iar autorii concluzionează că tuberculii au fost acceptabili din punct de vedere nutrițional. Cartofii nu au fost însă gustați, ci folosiți doar pentru analize de laborator.
Compostul pare să atenueze și efectele metalelor. David Handy, coautor al studiului, spune: „Credem că compostul ajută la echilibrarea unei părți din toxicitatea pe care o vedem în regolitul lunar”.
Limite și ce urmează
Tuberculii au fost mici, sub 10 grame, pentru că plantele au crescut în ghivece mici. Un studiu viitor va testa 10 soiuri de cartof în simulanți lunari, probabil în ghivece mai mari. Simulanții imită doar compoziția regolitului, nu și radiațiile, gravitația redusă sau temperaturile de pe Lună, care ar putea schimba producția. Iar experimentul a folosit compost terestru, adus pe Lună în prima etapă.
Aymeric Goyer, care conduce studiul, spune: „Am descoperit că cartofii își pot parcurge întregul ciclu de viață în sol lunar simulat, dacă este completat cu materie organică”. Potrivit comunicatului universității, astronauții ar putea duce o cantitate mică de materie organică și ar putea produce apoi mai mult, transformând resturile de mâncare și deșeurile vegetale. Cercetarea ar putea fi utilă și pe Pământ, în zone cu agricultură redusă sau pe soluri contaminate.
Pe Lună, cartofii pot crește, dar numai cu ajutorul unei cantități însemnate de compost: la 30% au ajuns aproape la fel ca în pământ obișnuit, la 5% au dat mai puține recolte, iar în praful pur aproape nimic. Pentru o fermă lunară, problema nu e regolitul în sine, ci de unde vine materia organică.
Sursă: Handy, D., Loeffler, A., Knudson, M., Campbell, S., Jaiswal, P., Anderson, J. C., Goyer, A., „Growth and molecular responses of potato to lunar regolith simulants”, npj Microgravity, vol. 12, art. 100, 19 noiembrie 2026. Universitatea de Stat din Oregon (Departamentul de Botanică și Patologia Plantelor). DOI: 10.1038/s41526-026-00668-z




Lasă un răspuns