Sedimentele unui lac din Australia arată cum oprirea arderilor aborigene a făcut pădurile mai inflamabile

–

–

Un lac din sud-estul Australiei a păstrat 1.000 de ani de polen și cărbune. Analiza sedimentului arată că, după ce britanicii au oprit arderile practicate de poporul Gunaikurnai, pădurea rară a devenit deasă și mai inflamabilă, înainte de încălzirea globală.

Incendiile din Australia de Sud-Est au crescut ca amploare în ultimele decenii. Vara neagră din 2019–2020 a ars, în regiune, peste 8 milioane de hectare de pădure. Explicația obișnuită este încălzirea climei. Un grup de cercetători de la Universitatea Melbourne spune că tabloul e incomplet, pentru că pădurile de eucalipt de acolo nu au arătat dintotdeauna ca azi. Studiul, publicat pe 7 octombrie în Nature, este condus de Michael-Shawn Fletcher, paleoecolog și cercetător din poporul Wiradjuri.

Un lac și un mileniu de polen și cărbune

Echipa a extras o carotă de sediment dintr-un lac din Parcul Național Croajingolong, în extremitatea sud-estică a Australiei, pe teritoriul tradițional al poporului Gunaikurnai. Gunaikurnai Land and Waters Aboriginal Corporation a dat autoritatea culturală pentru cercetare, a contribuit cu cunoștințe despre teritoriu la interpretarea datelor și a aprobat manuscrisul. Russell Mullett, din partea corporației, este coautor al lucrării.

Polenul din straturile de sediment arată ce plante creșteau în jurul lacului. Cărbunele arată când a ars și cât de fierbinte. Cercetătorii au estimat temperatura focurilor căutând în sediment moleculele pe care le produc plantele arse la diferite temperaturi în laborator. Au adăugat datări cu plumb-210 și radiocarbon și o măsurătoare magnetică folosită ca indicator al eroziunii solului.

Ce s-a schimbat după 1788

Timp de aproximativ 800 de ani, înregistrarea arată o pădure deschisă, cu multă iarbă și puțini copaci. Autorii o leagă de arderile practicate de Gunaikurnai, frecvente, mărunte și la temperaturi joase. După relatarea din Nature, aceste focuri protejau anumite zone de incendii și stimulau creșterea vegetației pentru animalele de vânat.

La mijlocul secolului al XIX-lea, când britanicii îi alungaseră cu violență pe Gunaikurnai, imaginea se schimbă. Acoperirea cu eucalipt a crescut de patru ori, potrivit rezumatului lucrării, arbuștii s-au extins, iar pădurea deschisă a devenit pădure deasă. Cărbunele din sediment indică incendii tot mai fierbinți, iar eroziunea solului a crescut.

Toate aceste schimbări au apărut înainte de încălzirea globală provocată de oameni, scriu autorii. De aici concluzia lor că vulnerabilitatea acestor păduri la incendii vine și din felul în care a fost folosit pământul după colonizare.

Cum se hrănește un incendiu din altul

Cercetătorii descriu o buclă pe care o numesc „bucla incendiilor catastrofale”. Un foc puternic favorizează eucalipții, care lăstăresc repede după incendiu, când ceilalți concurenți dispar, explică Fletcher. Rezultă mai mult combustibil și un coronament mai des, deci un nou foc intens, mai probabil într-un climat mai cald. Folosirea colonială a terenului a amplificat astfel influența schimbărilor climatice.

Lucrarea mai observă ceva despre hărțile oficiale. Pentru locul studiat, harta vegetației din Victoria pentru 1750 și cea pentru 2005 arată aceeași pădure deasă. Harta din 1750 se bazează pe vegetația pe care ar susține-o clima și solul, nu pe cea întreținută de arderile culturale. Înregistrarea din lac arată însă că, înainte de colonizare, acolo era o pădure deschisă.

Ce rămâne de dovedit

Datele vin dintr-o singură carotă, dintr-un singur lac. Relatarea din Nature spune că oprirea arderilor a „probabil” transformat sud-estul Australiei în păduri dese și inflamabile. Un studiu din 2022, bazat pe polen din 52 de situri, la care a participat și Fletcher, arătase deja că pădurile regiunii erau mai deschise și mai ierboase înainte de colonizare. Noua lucrare adaugă, pentru un sit, temperatura și momentul incendiilor.

Autorii nu neagă rolul climei. Ei susțin că incendiile de azi sunt provocate de climă pe un peisaj făcut mai inflamabil de folosirea colonială a terenului. Recomandă ca cunoștințele indigene să intre în gestionarea focului, iar Fletcher spune că astfel apare o variabilă în plus în rezolvarea problemei, pe lângă clima însăși. Studiul reconstituie trecutul și nu testează ce efecte ar avea astăzi arderile culturale.

Înregistrarea dintr-un lac din Victoria arată că pădurea a devenit mai deasă și mai inflamabilă după ce arderile Gunaikurnai au încetat, înainte să se încălzească clima. Incendiile de azi sunt alimentate de climă, dar pe un teren pe care folosirea colonială l-a făcut mai inflamabil, susțin autorii.


Sursă: Michael-Shawn Fletcher, Anthony Romano, Caitlin O’Shea, S. Yoshi Maezumi, Harriet Magee, Simon Connor, Russell Mullett, Patricia Menéndez, Patricia S. Gadd, Michela Mariani, Manuel Chevalier și Gunaikurnai Land and Waters Aboriginal Corporation — Universitatea Melbourne, Centrul de Excelență ARC pentru Istorii și Viitoruri Indigene și Ecologice, Institutul Max Planck de Geoantropologie (Jena), Phillip Island Nature Parks, Organizația Australiană pentru Știință și Tehnologie Nucleară (ANSTO), Universitatea Nottingham, DataSharp Academy (Hamburg) — „Australia’s current wildfire crisis linked to colonial land-use change” — Nature, 7 octombrie 2026. DOI: 10.1038/s41586-026-11097-z

Relatare consultată: James Dinneen, „Australia’s bush fires got worse after British colonization — this is why”, Nature (news), 7 octombrie 2026. DOI: 10.1038/d41586-026-03184-y


Foto: Wikipedia / Creative Commons Attribution-Share Alike 2.5 Generic 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *