Astronomii au calculat, din spectrele lor, ce culori ar vedea ochiul uman la piticele albe. În medie sunt albe, dar circa una din treizeci ar străluci galben sau roz, iar WD J1330+6435 ar fi o stea verde, prima de acest fel cunoscută, potrivit autorilor.
Studiul, intitulat „Any colour you like” („Orice culoare doriți”), a fost publicat pe 14 octombrie în RAS Techniques and Instruments. Este condus de Mark Hollands, de la Universitatea Warwick, iar printre autori se numără Boris Gänsicke, Pier-Emmanuel Tremblay și Detlev Koester. Piticele albe sunt resturile dense ale stelelor ca Soarele, după ce își termină viața. Au primit acest nume pentru că primele găsite erau foarte fierbinți și străluceau alb sau albastru pal. La majoritatea stelelor, culoarea depinde aproape numai de temperatură: cele mai reci sunt portocalii, cele ca Soarele sunt albe, iar cele mai fierbinți sunt albăstrui. Echipa s-a întrebat dacă piticele albe respectă aceeași regulă.
Cum se află culoarea unei stele pe care n-o poți vedea de aproape
Nicio pitică albă nu e destul de aproape ca să i se vadă culoarea direct. Cercetătorii au pornit de la spectre, adică lumina stelei descompusă pe lungimi de undă, și le-au trecut printr-un model al vederii umane, ca să afle ce culoare ar percepe ochiul. Din aceleași spectre au făcut și imagini cu culori fidele ale discurilor stelare.
Motivul pentru care unele culori ies din tipar este densitatea. În cele mai reci pitice albe, atmosfera poate atinge circa un gram pe centimetru cub, cam cât apa și de milioane de ori mai mult decât fotosfera Soarelui. Acolo, urmele de carbon, calciu sau sodiu interacționează cu plasma densă de heliu și absorb lumina pe un interval de culori mai larg decât în condiții obișnuite. Rezultatul depinde de compoziție. Piticele albe bogate în carbon sunt de obicei roz sau violet. Cele îmbogățite cu resturi de asteroizi și comete, rămășițe ale unor sisteme planetare vechi, tind spre galben. Cele reci, cu atmosfere de hidrogen și heliu, au adesea o nuanță cyan sau albastru pal.
Verde, roz și portocaliu
Cel mai neobișnuit exemplu e WD J1330+6435, la circa 4.000 °C, care a captat material stâncos din sistemul său planetar. Atmosfera ei conține calciu, litiu și sodiu, iar în modelele echipei are o culoare verde-chartreuse. Sodiul absorbe partea portocalie a spectrului și lasă o strălucire verzuie. Până acum, spun autorii, nicio altă stea, vie sau moartă, nu a fost raportată credibil ca verde. Hollands spune: „Imaginați-vă că stați pe o planetă și vă uitați la o stea verde”.
La celălalt capăt, WD J1011+2845, la 48 de ani-lumină de noi, ar putea fi cea mai roșie stea înregistrată. O zonă adâncă de convecție a adus carbonul din nucleu la suprafață, iar moleculele de carbon împing aproape toată lumina peste 600 de nanometri, ceea ce dă o culoare roz-somon intens. Sirius B, cea mai apropiată pitică albă, are o culoare albastru pal. Una dintre cele mai reci pitice albe din apropiere, cu un spectru fără trăsături, ar apărea portocalie.
Media rămâne albă
Echipa a studiat și un eșantion reprezentativ: cele 151 de pitice albe aflate la mai puțin de 20 de parseci (circa 65 de ani-lumină). Cinci aveau culori neobișnuite, două galbene și trei roz, ceea ce sugerează că circa una din treizeci de pitice albe din Univers are o lumină neobișnuit colorată. Mediana temperaturii de culoare a eșantionului este de circa 6.800 K, pe care o percepem ca alb. Rezultatul corectează ideea că piticele albe ar fi de obicei albastre. Cele mai fierbinți și mai albastre sunt mai strălucitoare și se văd de mai departe, deci sunt supra-reprezentate în sondajele care se bazează doar pe luminozitate. Gänsicke spune că o fracție de unu la treizeci poate părea mică, dar înseamnă multe stele colorate neobișnuit în tot Universul.
Culorile sunt calculate din spectre și modele ale vederii umane, nu observate direct. În realitate, spun cercetătorii, toate aceste stele ar fi de milioane de ori mai luminoase decât pot arăta imaginile de pe ecran.
Potrivit autorilor, piticele albe sunt în medie albe, dar densitatea extremă a atmosferelor lor poate produce și culori neobișnuite, iar WD J1330+6435 ar fi prima stea cunoscută care ar părea verde.
Sursă: Mark A. Hollands, Boris T. Gänsicke, Pier-Emmanuel Tremblay, Detlev Koester, „Any colour you like: the diverse chromaticities of white dwarfs” — Universitatea Warwick și alte instituții — RAS Techniques and Instruments, vol. 5, rzag069, 14 octombrie 2026. DOI: 10.1093/rasti/rzag069 (pagina articolului)




Lasă un răspuns