Două rapoarte ONU din 2 noiembrie avertizează că și o depășire temporară a pragului de 1,5 °C lasă urme ireversibile în gheață. Două studii din Nature și Nature Climate Change arată că răspunsul diferă: ghețarii montani pierd masă secole la rând, calota din Groenlanda poate reveni.

Textul de mai jos nu prezintă un rezultat nou. Reia două lucrări publicate cu peer-review, în 2023 și 2025, ca să explice ce înseamnă o „depășire temporară”, subiect readus în discuție de rapoartele ICCI și UNEP din 2 noiembrie 2026. Sunt sinteze realizate de peste 80 de cercetători, nu studii originale. Potrivit AFP, încălzirea actuală este de 1,37 °C peste nivelul preindustrial, iar calotele din Groenlanda și Antarctica se topesc de aproximativ șase ori mai repede decât în anii 1990.

Ce înseamnă o depășire temporară

Termenul descrie un scenariu în care temperatura globală urcă peste 1,5 °C și apoi coboară sub acest prag, prin reducerea emisiilor și prin extragerea dioxidului de carbon din atmosferă. Cercetătorii îl testează în simulări, ca să afle dacă gheața „se întoarce” după ce clima se răcește.

Întrebarea contează pentru că gheața reacționează lent. Topirea unei calote durează secole sau milenii, în timp ce emisiile pot fi schimbate în decenii. Din acest motiv, la fel de important ca vârful de temperatură este cât timp rămâne temperatura deasupra pragului.

Ghețarii montani: pierderi pentru secole

În studiul publicat în Nature Climate Change la 19 mai 2025, echipa condusă de Lilian Schuster (Universitatea din Innsbruck) și Fabien Maussion (Universitatea din Bristol) a simulat evoluția tuturor ghețarilor lumii până în 2500. Calotele polare au fost excluse din model. Au comparat două drumuri: stabilizarea la 1,5 °C și o încălzire până la 3 °C în jurul lui 2150, urmată de o scădere la 1,5 °C până în 2300.

În scenariul cu depășire, ghețarii pierd cu până la 16% mai multă masă până în 2200 și cu 11% mai multă până în 2500, adică un plus de aproximativ 34 mm la nivelul mării. Ghețarii mici, din Alpi, Himalaya sau Anzii tropicali, s-ar putea reface până în 2500. Cei mari, polari, ar avea nevoie de multe secole sau chiar de milenii. Autorii descriu și un efect pe care îl numesc „trough water”: în aproximativ jumătate dintre bazinele studiate, curgerea apei scade pentru decenii sau secole după vârful de temperatură, pentru că ghețarii care se refac rețin din nou apă sub formă de gheață.

Groenlanda: depășirea nu duce automat la prăbușire

În Nature (volumul 622, octombrie 2023), o echipă internațională condusă de Nils Bochow (Universitatea Arctică a Norvegiei, Tromsø) și Niklas Boers (Universitatea Tehnică din München și Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic) a folosit două modele de calotă. Ele plasează pragul critic al calotei din Groenlanda între 1,7 și 2,3 °C peste nivelul preindustrial, în funcție de model. Încălzirea a durat în simulări 100 de ani, apoi a urmat o răcire de lungimi diferite, iar rularea a mers până la 100.000 de ani.

Rezultatul principal este că depășirea temporară a pragului nu declanșează neapărat prăbușirea calotei. Dacă temperatura revine la 1,5 °C sau sub această valoare până în 2200, calota rămâne stabilă, deși mai mică decât acum. Nivelul mării ar atinge însă un vârf pe parcurs: aproximativ 50 cm pentru depășiri de sub 500 de ani și mai mulți metri dacă temperatura rămâne ridicată mii de ani. Revenirea cere o răcire rapidă și o scădere masivă a CO₂ din atmosferă. Autorii notează limite: doar două modele, rezoluție relativ grosieră și fără un model atmosferic complet cuplat.

De ce rezultatele nu se contrazic

Cele două lucrări descriu sisteme diferite. Ghețarii montani sunt mulți, mici și răspund repede la încălzire, dar nu se refac într-un interval care să conteze pentru generațiile actuale. Calota din Groenlanda este uriașă și are o inerție care, în model, o poate salva, dacă răcirea vine suficient de repede. Rapoartele din 2 noiembrie vorbesc despre efecte „irreversible” în multe cazuri, iar cele două lucrări arată cât de mult depinde ireversibilitatea de tipul de gheață și de cât durează depășirea.

Toate cifrele provin din simulări pe scenarii, nu din predicții. Ele arată ce se întâmplă în anumite condiții, nu ce se va întâmpla.

Depășirea temporară a pragului de 1,5 °C nu are un singur efect asupra gheții: ghețarii montani pierd pentru secole masă care nu se mai recuperează, iar calota din Groenlanda poate rămâne stabilă doar dacă temperatura scade repede. Cu cât depășirea este mai mare și mai lungă, cu atât nivelul mării atinge un vârf mai ridicat.

---

Sursă: Schuster, L., Maussion, F., Rounce, D. R., Ultee, L., Schmitt, P., Lacroix, F., Frölicher, T. L., Schleussner, C.-F., „Irreversible glacier change and trough water for centuries after overshooting 1.5 °C”, Universitatea din Innsbruck, Universitatea din Bristol și alte instituții, Nature Climate Change, 19 mai 2025, DOI 10.1038/s41558-025-02318-w. Bochow, N., Poltronieri, A., Robinson, A. și alții, „Overshooting the critical threshold for the Greenland ice sheet”, UiT Universitatea Arctică a Norvegiei, Universitatea Tehnică din München, Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, Nature 622, 528–536, 2023, DOI 10.1038/s41586-023-06503-9. Context: AFP/RTÉ despre rapoartele ICCI–UNEP din 2 noiembrie 2026.