Un orbitator european a detectat acid clorhidric, un gaz frecvent în emisiile vulcanice de pe Pământ, deasupra unor fisuri de pe vulcanul marțian Alba Mons. Autorii cred că ar putea veni din magmă aflată sub suprafață, dar dovada nu este definitivă.

Alba Mons este cel mai întins vulcan de pe Marte ca suprafață, un vulcan-scut cu pante line, aflat în emisfera nordică, în regiunea Tharsis. Marte a avut vulcani activi în trecut, dar până acum nu a fost raportat niciun semn de activitate magmatică de azi. Cele mai recente urme de vulcanism de pe planetă datează de acum câteva milioane de ani, potrivit lui Daniel Mège, de la Centrul de Cercetări Spațiale al Academiei Poloneze de Științe.

Un gaz apărut în anotimpul nepotrivit

Gazul a fost măsurat de orbitatorul ExoMars Trace Gas Orbiter, o misiune comună a Agenției Spațiale Europene și a Roscosmos, cu spectrometrul ACS din domeniul infraroșu mijlociu. Instrumentul urmărește cum este absorbită lumina Soarelui care traversează atmosfera marțiană și de aici deduce ce gaze conține și în ce cantitate. Acidul clorhidric a fost semnalat în atmosfera Martei încă din 2021, mai ales în emisfera sudică, în sezonul cald, când gheața se evaporă și eliberează gazul.

Echipa condusă de Alexander Trokhimovskiy, de la Institutul de Cercetări Spațiale al Academiei Ruse de Științe, a analizat 78 de observații din emisfera nordică, făcute în două sezoane de observare, în vara nordică, când Marte se află cel mai departe de Soare. În acea perioadă, modelele prevăd cel mult o cantitate mică de acid clorhidric, răspândită pe o suprafață largă. În câteva observații, toate între 96 și 117 grade longitudine vestică, a apărut totuși gaz, în concentrații de până la 1,5 părți la miliard. În rest, chiar și lângă Alba Mons, valoarea a rămas sub 0,2 părți la miliard.

Fisuri chiar sub locurile unde a apărut gazul

Imaginile făcute de camerele HiRISE, CaSSIS și CTX arată, sub zonele de detecție, numeroase fisuri înguste. Potrivit ESA, unele sunt proaspete și lungi de sute de metri, iar la suprafață apar schimbări de culoare. Autorii propun că fisurile ar putea fi căi de ieșire pentru acidul clorhidric ridicat din corpuri de magmă aflate în adânc, poate după ce a interacționat cu permafrostul bogat în gheață. Ei bănuiesc că gheața astupă fisurile cea mai mare parte a anului, iar încălzirea de la începutul verii lasă gazul să iasă.

Dacă gazul ar rămâne în atmosferă o singură zi marțiană, ritmul de ieșire ar fi sub 3 kilograme pe secundă. Eliberarea sezonieră mult mai mare, de aproximativ 180 de kilograme pe secundă, din perioada în care Marte e cel mai aproape de Soare, nu este considerată de autori una vulcanică. Mège spune că, în ansamblu, cea mai probabilă origine este scurgerea de gaz vulcanic.

De ce rămâne o ipoteză

Studiul nu este definitiv, iar echipa nu poate confirma că gazul vine exact din aceste fisuri. Acidul clorhidric se poate forma și prin alte căi, de exemplu când apa fierbinte reacționează cu cloruri, care au fost detectate pe Marte, sau prin chimia gheții și a prafului. Kevin Olsen, de la Universitatea Oxford, coautor, spune că natura sursei rămâne necunoscută: poate fi vorba de simple pungi de gaz sau de magmă activă.

Pe Pământ, în gazele vulcanice predomină de obicei dioxidul de sulf, nu acidul clorhidric. Pe Marte, spun cercetătorii, raportul ar putea fi invers din cauza compoziției diferite a planetei, dar alte gaze vulcanice, precum sulful, nu au fost detectate. Sonda InSight nu a captat semnale seismice convingătoare de origine magmatică din Alba Mons sau din regiunea Tharsis. Cutremurele marțiene înregistrate de ea pot fi legate de magmă sau de apă, iar o cercetătoare independentă, Tracy Gregg, de la Universitatea din Buffalo, crede că ar putea fi ambele. Nimeni nu prevede o erupție. Echipa notează că, dacă există căldură în scoarță, zona ar putea fi o țintă pentru viitoare căutări de viață microbiană, dar asta rămâne speculație.

Deasupra fisurilor din Alba Mons, un orbitator a detectat acid clorhidric în anotimpul în care nu ar fi trebuit să apară, iar autorii cred că cea mai probabilă sursă este magma de sub suprafață. Dovada rămâne indirectă: nu s-a văzut nicio erupție, gazul nu a fost legat de o fisură anume, iar explicații fără magmă nu pot fi excluse.

---

Sursă: Alexander Trokhimovskiy, Daniel Mège, Kevin Olsen și colaboratorii, Institutul de Cercetări Spațiale al Academiei Ruse de Științe, Centrul de Cercetări Spațiale al Academiei Poloneze de Științe, Universitatea Oxford, Universitatea din Berna, „Enigmatic HCl detections as a potential signature of igneous activity on Mars”, Science Advances, vol. 12, nr. 45, 4 noiembrie 2026, DOI: 10.1126/sciadv.aeb9422