Imagini din satelit cu rezoluție de 10 metri arată că, în cea mai mare parte a Amazoniei, copacii rămân fără frunze luni la rând, deși pădurea era considerată veșnic verde. Descoperirea schimbă felul în care modelăm ciclul carbonului.
Pădurea amazoniană a intrat în manuale ca prototipul ecosistemului mereu verde. Un studiu publicat în Nature pe 18 noiembrie 2026 îi nuanțează imaginea: în cea mai mare parte a bazinului, copacii trec prin perioade lungi fără frunze, între căderea celor vechi și apariția celor noi. Cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong spun că acest comportament este larg răspândit și organizat în spațiu, nu o excepție locală.
Ce se credea până acum
Amazonia reglează circulația carbonului și a apei la scară regională și globală, iar modelele climatice o tratează de obicei ca pe o pădure perenă, cu frunziș constant. Observațiile anterioare de la distanță arătau variații sezoniere ale „verdeții” coroanelor, dar interpretarea lor a rămas disputată: nu era limpede dacă pădurea își schimbă efectiv frunzele sau doar nuanța lor și fotosinteza lor.
Cum au măsurat
Echipa condusă de Guangqin Song și Jin Wu a combinat observațiile satelitului Sentinel-2, cu rezoluție de 10 metri, cu metode de învățare automată. La această scară se pot distinge detalii pe care sateliții mai vechi, cu pixeli mari, le amestecau într-o medie. Rezultatul este o hartă a perioadelor în care coroanele sunt lipsite de frunze în întreg bazinul.
Ce au găsit
Potrivit rezumatului lucrării, căderea frunzelor precede apariția celor noi cu cel puțin trei luni în circa 70% din situațiile analizate. Altfel spus, golul de frunziș nu este o scurtă pauză, ci o perioadă clară din ciclul anual al pădurii. Totuși, variația sezonieră a frunzișului și a activității fotosintetice din Amazonia este mai redusă decât cea a arborilor cu frunze late din zonele temperate și boreale, după cum notează Gerbrand Koren în comentariul publicat de Nature.
Ce decide ritmul
Autorii au căutat și cauzele. Condițiile hidroclimatice, precum precipitațiile anuale, sunt factorul dominant pe 51,6% din suprafață. Proprietățile solului contează pe 33,2%, iar lumina disponibilă pe 15,2%. Concluzia este că „strategiile” fenologice ale pădurii diferă de la o regiune la alta, în funcție de combinația locală de apă, sol și lumină.
De ce contează pentru climă
Modelele care descriu schimbul de carbon dintre vegetație și atmosferă pornesc de la ipoteza unui frunziș aproape constant. Când echipa a introdus în modele ideea că frunzele îmbătrânesc și se înlocuiesc după tipare regionale, concordanța cu observațiile privind productivitatea fotosintetică a crescut pe 79,9% din bazin. Asta sugerează că simulările despre cât carbon absoarbe Amazonia pot fi făcute mai exacte, un detaliu important într-o regiune de care depind estimările globale.
Ce rămâne de lămurit
Studiul se bazează pe date satelitare și pe modelare, nu pe numărarea frunzelor copac cu copac. Detaliile metodologice și validările de teren le vor putea evalua specialiștii pe lucrarea completă. De asemenea, nu rezultă din rezumat cum vor răspunde aceste strategii la secete mai frecvente.
Pădurea amazoniană nu este chiar atât de veșnic verde pe cât părea: în cea mai mare parte a ei, copacii își pierd frunzele pentru luni întregi, într-un ritm dictat în primul rând de apă. Cu această imagine mai fină, modelele climatice pot ține mai bine socoteala carbonului.
Sursă: Song, G., Hughes, A. C., Zeng, X., Wu, J. și colab. (în total 24 de autori), „Widespread deciduousness reveals diverse Amazonian phenological strategies”, Nature, 18 noiembrie 2026. Universitatea din Hong Kong (autor corespondent: Jin Wu) și instituții partenere. DOI: 10.1038/s41586-026-11284-y. Comentariu: Gerbrand Koren, „A new view of Amazonian leaf seasonality”, Nature.



Lasă un răspuns