În urmă cu peste 600 de milioane de ani, Pământul era atât de rece încât cea mai mare parte a suprafeței sale era acoperită de gheață. Însă, acest „bulgăre de zăpadă” era mai „topit” decât se credea până acum, conform unui studiu publicat marți, relatează AFP și Reuters.
Studiile climatologice și geologice descriu o planetă, în prezent albastră, care unui observator din spațiu i-ar fi părut albă.
Aceste studii se bazează pe depozitele lăsate în urmă de ghețarii de la acea vreme, identificate în apropierea Ecuatorului. Dacă gheața a reușit să ajungă la această latitudine de la poli, este pentru că cea mai mare parte a planetei era acoperită cu ea.
Însă, acest scenariu a fost mult timp pus la îndoială de geologi și de climatologi, convinși de prezența unor suprafețe mari de zăpadă topită sau chiar a oceanelor, care ar fi permis absorbția oxigenului din atmosferă în apă contribuind astfel la dezvoltarea vieții.
Studiul publicat în jurnalul Nature Communications susține această teorie, sugerând existența unor oaze în tundra înghețată la latitudini mai nordice decât se credea anterior.
Cercetătorii au adus la lumină, în formațiunea geologică din Nantuo (sudul Chinei), un strat subțire de rocă sedimentară care s-ar fi aflat sub apă în timpul glaciațiunii marinoane, în urmă cu aproximativ 650 de milioane de ani.
Analiza acestor roci, în care a fost observată prezența fierului și a azotului, a permis deducerea prezenței oxigenului în ape și a formelor de viață (care au produs azotul).
„Am găsit dovezi ale unor condiții non-glaciare la paleo-latitudini nordice de mijloc”, a declarat pentru AFP Huyue Song, care a participat la cercetare, referindu-se la latitudini care corespund unei epoci geologice străvechi. „Până acum, nu am găsit decât zone non-glaciare în regiunile peri-ecuatoriale”, mai calde, a adăugat el.
În locul unei „centuri înguste lipsită de gheață” la Ecuator, Pământul ar fi putut avea „zone neglaciare răspândite, mai numeroase”, potrivit lui Huyue Song, profesor la Universitatea de Geoștiințe din Wuhan, China.
Pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Primele organisme unicelulare au apărut cândva în timpul primului miliard de ani din existența planetei. Organismele pluricelulare s-au format mai târziu, poate în urmă cu 2 miliarde de ani. Dar abia după criogenian au revenit condiții mai călduroase, care au deschis calea pentru o extindere rapidă a diferitelor forme de viață, acum aproximativ 540 de milioane de ani.
Organisme multicelulare, inclusiv alge roșii, alge verzi și fungi au apărut înaintea criogenianului și au supraviețuit Pământului „bulgăre de zăpadă”.
Înghețul criogenian a fost mult mai sever decât cea mai recentă epocă de gheață căreia i-au supraviețuit oamenii, care s-a încheiat cu aproximativ 10.000 de ani în urmă.
Oamenii de știință încearcă să înțeleagă mai bine debutul Pământului „bulgăre de zăpadă”. Ei cred că o cantitate mult redusă din căldura Soarelui ajungea atunci la suprafața planetei în timp ce radiația solară era respinsă de calotele de gheață. „Se crede că nivelurile de dioxid de carbon atmosferic au scăzut chiar înainte de aceste evenimente, provocând extinderea calotelor glaciare polare și, prin urmare, mai multă radiație solară a fost reflectată înapoi în spațiu, iar calotele polare s-au extins și mai mult. Pământul a înaintat către starea de Pământ bulgăre de zăpadă”, a declarat geobiologul Shuhai Xiao de la Virginia Tech, Statele Unite, coautor al studiului.
Descoperirea sitului chinez se adaugă la cea a siturilor din Australia sau Brazilia, care sugerează că viața s-ar fi putut dezvolta în adevărate incubatoare, pe o suprafață terestră în mare măsură înghețată.
Aceste zone mai temperate ar fi ajutat la o „recuperare rapidă a biosferei“”” la sfârșitul erei glaciare din Criogenian, care a avut loc în urmă cu peste 700 de milioane de ani și a durat aproximativ 100 de milioane de ani.
Săpăturile s-au derulat pe parcursul a patru ani, în regiunea Shennongjia (provincia Hebei, estul Chinei). Aceste rezultate vor contribui la o mai bună înțelegere a modului în care funcționează clima pe planetă, a adăugat profesorul Huyue Song.
Chiar dacă perioada studiată pare foarte îndepărtată, Huyue Song notează că poate fi bogată în învățăminte într-un moment în care planeta se confruntă cu schimbări climatice majore. „Ne oferă o perspectivă asupra modului în care viața supraviețuiește evenimentelor climatice majore”, a spus el. „Un subiect care va deveni și mai actual odată cu intensificarea schimbărilor climatice”, a adăugat cercetătorul.
Lasă un răspuns