Sunt 20 de milioane de miliarde, împărțite în 15.000 de specii, și cântăresc împreună mai mult decât toate păsările și mamiferele sălbatice. Furnicile sunt omniprezente, dar discret ignorate. Un studiu publicat în Royal Society Open Science arată că diversificarea lor spectaculoasă pe parcursul a 140 de milioane de ani a fost condusă mai ales de forțe fizice – climă, temperatură, nivel al mărilor –, nu de interacțiunile biologice cu plantele sau alte organisme, cum se credea anterior.

Furnicile au apărut în urmă cu aproximativ 140 de milioane de ani și, de atunci, au colonizat aproape fiecare colț al planetei. Joacă un rol esențial în ecosisteme: dispersează semințe, aerează solul prin galeriile subterane ale mușuroaielor, descompun materia organică. Cu toate acestea, mecanismele care au generat uriașa lor diversitate de specii au rămas, până de curând, insuficient înțelese.

„Reginele” și „curtenii” – două paradigme în competiție

În biologia evoluționistă există o dezbatere veche despre ce anume conduce apariția și dispariția speciilor de-a lungul timpului geologic. Două ipoteze rivale structurează această discuție.

Prima, numită „Regina Roșie” (Red Queen), susține că motorul principal al evoluției sunt interacțiunile biotice – relațiile dintre organisme vii: competiția, pradă-prădător, coevoluția cu plantele. A doua, „Bufonul Curții” (Court Jester), argumentează că schimbările abiotice – temperatura, nivelul mărilor, compoziția atmosferei – sunt cele care provoacă marile salturi evolutive.

Studiul coordonat de Julie L. M. Campana (Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris / CNRS, Institutul Științelor Evoluției din Montpellier), în colaborare cu Corentin Jouault, Evan P. Economo și Fabien L. Condamine, a testat ambele ipoteze simultan, aplicând modele probabilistice de diversificare pe filogenia furnicilor.

Patru variabile, un verdict clar

Echipa a testat dacă ratele de speciație și extincție au fost constante de-a lungul timpului sau dacă au fluctuat în funcție de patru variabile: diversitatea plantelor cu flori (angiosperme), diversitatea gimnospermlor, temperatura globală și nivelul mărilor.

Așteptarea inițială era că angiosperme – plantele cu flori, care au explodat ca diversitate în același interval în care au proliferat și furnicile – să fie factorul dominant. Rezultatele au contrazis această intuiție.

„Am subestimat puțin până în prezent influența factorilor de mediu mai degrabă fizici”, a declarat Julie Campana. Variațiile climatice, în special fluctuațiile temperaturii și ale nivelului mărilor, au jucat un rol mai important în modelarea istoriei evolutive a furnicilor decât se admisese anterior.

Cercetătoarea a comparat metoda cu scenariile climatice ale IPCC: „Am testat diferite scenarii de diversificare cu cele patru variabile separat. Grație unor metode probabilistice, am determinat care scenarii puteau explica cel mai bine ceea ce observăm astăzi în termeni de diversitate a furnicilor.”

Fiecare trib, o istorie proprie

Un element metodologic important al studiului este că analiza s-a realizat la nivelul triburilor – unități taxonomice intermediare între familie și gen –, nu la nivelul întregii familii Formicidae. Această abordare a relevat că răspunsurile la factorii de mediu nu sunt uniforme: diferite triburi au avut sensibilități diferite la aceleași schimbări climatice.

De exemplu, variațiile nivelului mărilor pot explica istoria evolutivă a grupului Solenopsidini, căruia îi aparține specia Adelomyrmex coco. Alte triburi au reacționat mai puternic la variațiile de temperatură. „Studiul nostru evidenziază mai ales faptul că mediul este multiplu”, a subliniat Campana.

De ce contează pentru prezent

Înțelegerea factorilor care au generat diversitatea furnicilor în trecut are implicații directe pentru predicțiile privind impactul schimbărilor climatice actuale. Dacă fluctuațiile fizice ale mediului – și nu doar dinamica biologică internă – au modelat atât de profund evoluția celui mai numeros insect de pe planetă, atunci încălzirea globală și modificarea nivelului mărilor ar putea declanșa schimbări dramatice în structura comunităților de furnici la scară globală.

Furnicile nu sunt doar muncitoare tăcute ale ecosistemului, sunt – poate mai mult decât orice alt organism – arhive vii ale istoriei climatice a Pământului.

---

Surse

• Campana J. L. M., Jouault C., Economo E. P., Condamine F. L., „Testing tribe-specific macroevolutionary responses to palaeoenvironmental changes in ants, and the impact of taxon sampling on diversification analyses”, Royal Society Open Science, 1 iunie 2026. https://doi.org/10.1098/rsos.251825
• Muzeul Național de Istorie Naturală, Paris; CNRS – Institutul Științelor Evoluției, Montpellier