Timp de decenii, efectul placebo a fost considerat o chestiune de înșelăciune binevoitoare: pacientul trebuie să creadă că ia un tratament real, altfel mintea lui nu are de ce să reacționeze. Un nou studiu realizat de cercetători de la Università Cattolica din Milano răstoarnă această presupunere. Persoanele vârstnice cărora li s-a spus clar, de la început, că pilulele pe care le iau nu conțin absolut nimic activ au avut totuși îmbunătățiri reale ale memoriei, ale performanței fizice și ale nivelului de stres, la fel de mari sau chiar mai mari decât cele înregistrate de persoanele cărora li s-a spus, fals, că pilulele conțin un supliment eficient.

Studiul, publicat în International Journal of Clinical and Health Psychology și condus de psihologii Diletta Barbiani, Alessandro Antonietti și Francesco Pagnini, a fost finanțat prin proiectul Age-IT, parte a fondurilor europene de redresare (PNRR) din Italia.

Trei grupuri, o singură pilulă inactivă

Cercetătorii au recrutat 90 de adulți vârstnici sănătoși, din comunitate, pe care i-au împărțit aleatoriu în trei grupuri. Primul grup nu a primit niciun fel de intervenție. Al doilea grup a primit pilule placebo, dar a fost informat — fals — că acestea conțin ingrediente active, capabile să amelioreze funcționarea organismului și starea de bine. Al treilea grup a primit exact aceleași pilule inactive, dar a fost informat deschis și corect că este vorba despre un placebo, însă unul care poate, în continuare, declanșa răspunsuri benefice ale relației minte-corp.

„Scopul nostru a fost să clarificăm dacă o terapie placebo administrată deschis – în care persoana știe că este placebo – sau un fals supliment, administrat fără ca persoana să știe, pot influența funcțiile psihologice, cognitive și fizice la persoanele vârstnice care locuiesc în comunitate”, explică profesorul Francesco Pagnini, care predă psihologie clinică la Facultatea de Psihologie a Università Cattolica.

Înainte și după cele trei săptămâni de tratament, participanții au completat chestionare despre nivelul de stres perceput, starea de bine psihologică, somnolență, oboseală, optimism, eficacitate personală și stereotipuri legate de îmbătrânire. În plus, au susținut teste obiective de memorie pe termen scurt, atenție selectivă și performanță fizică.

Cifrele din spatele efectului

După trei săptămâni, grupul care a luat conștient placebo a raportat un nivel de stres mai scăzut decât celelalte două grupuri, atât față de grupul mințit, cât și față de grupul fără tratament. Memoria pe termen scurt s-a ameliorat semnificativ la acest grup, comparativ cu grupul de control.

La nivel de performanță fizică, ambele grupuri cu placebo au avut creșteri: 7% în grupul mințit și 9,2% în grupul informat corect. La testele cognitive, ameliorările au variat între 12,6% și 14,6% pentru participanții care credeau că iau un supliment real, respectiv între 6,9% și 21,5% pentru cei care știau că iau un placebo – un interval mai larg, dar cu vârf mai ridicat.

„Acestea sunt efecte semnificative, comparabile cu cele observate în unele studii experimentale despre activitate fizică, în privința performanței fizice, și despre antrenament cognitiv, în special în privința memoriei.” — profesor Francesco Pagnini

Cercetătorii au mai observat o reducere a somnolenței, iar ameliorarea stresului a fost cea mai vizibilă tocmai la grupul care știa că ia o pilulă fără efect farmacologic.

O strategie etică pentru îmbătrânirea sănătoasă

Concluzia echipei este că tratamentele placebo pot ameliora mai multe aspecte ale funcționării la persoanele vârstnice, iar variantele administrate deschis funcționează cel puțin la fel de bine ca cele administrate prin înșelăciune, uneori chiar mai bine. Asta le transformă, potrivit autorilor, într-o strategie promițătoare și acceptabilă din punct de vedere etic pentru susținerea îmbătrânirii sănătoase, fără dilema morală a minciunii medicale.

Pagnini leagă rezultatele de o linie de cercetare mai amplă asupra rolului minții în procesele de îmbătrânire: gândurile, emoțiile și percepția despre sine pot influența nu doar starea psihologică, ci și abilitățile fizice și funcția cognitivă, ceea ce arată cât de strânsă este legătura dintre minte și corp.

Este un studiu mic – 90 de persoane, urmărite doar trei săptămâni – și autorii înșiși cer confirmări ulterioare privind mecanismele, durabilitatea efectului și valabilitatea lui pentru alte populații. Dar rezultatul rămâne simplu și greu de ignorat: nu ai nevoie să crezi o minciună pentru ca mintea ta să-ți ajute corpul. E suficient să crezi în ritualul însuși.