Timp de câteva decenii, una dintre cele mai active direcții din neuroștiința conștiinței a fost căutarea „corelatelor neuronale”, zonele și tiparele de activitate cerebrală asociate cu experiența subiectivă. Trei dintre cei mai cunoscuți cercetători ai domeniului spun acum, într-un articol de perspectivă publicat în Frontiers in Science, că această fază descriptivă și-a atins limitele și că următorul pas trebuie să fie unul mult mai exigent: testarea directă, experimentală, a teoriilor concurente despre cum apare conștiința.

Semnatarii sunt Axel Cleeremans (Université libre de Bruxelles), Liad Mudrik (Universitatea Tel Aviv) și Anil K. Seth (Universitatea Sussex), toți trei figuri centrale în programul Brain, Mind, and Consciousness al Canadian Institute for Advanced Research (CIFAR).

Prea multe teorii, prea puține departajări

Domeniul nu suferă de lipsă de explicații. Dimpotrivă: bazei de date ConTraSt, care urmărește modul în care studiile empirice interpretează rezultatele în raport cu teoriile conștiinței, i s-au adăugat peste 500 de experimente care invocă patru teorii majore: teoria spațiului de lucru global (global workspace theory), teoriile de ordin superior (higher-order theories), teoria informației integrate (integrated information theory) și teoria procesării recurente (recurrent processing theory). Problema, spun autorii, este că majoritatea acestor studii nu au fost concepute să le pună una împotriva celeilalte, ci doar să adune dovezi favorabile teoriei preferate de fiecare echipă.

Soluția propusă se numește adversarial collaboration – colaborare adversarială. În loc ca fiecare tabără să-și testeze separat propria ipoteză, echipe care susțin teorii rivale proiectează împreună un singur experiment și se pun de acord, înainte de a vedea rezultatele, asupra criteriilor care vor conta drept dovadă în favoarea uneia sau alteia dintre teorii. Modelul nu este nou – el a fost folosit deja într-un proiect de anvergură care a opus teoria spațiului de lucru global teoriei informației integrate, finanțat de Templeton World Charity Foundation –, dar autorii cer ca el să devină regula, nu excepția.

De ce nu e suficientă activitatea cerebrală

Un punct bine subliniat al articolului este insistența asupra fenomenologiei, descrierea riguroasă a experienței trăite, nu doar a semnalului cerebral care o acompaniază. Autorii dau un exemplu memorabil: atunci când sistemul AlphaGo a învins campionul mondial Lee Sedol la Go, nu exista absolut nimic „pentru care să fie ca” pentru rețeaua neuronală să câștige: bucuria a fost trăită exclusiv de echipa DeepMind. Conștiința, argumentează ei, este prin definiție o experiență la persoana întâi, iar fără metode mai fine de a o capta și descrie, măsurătorile de activitate cerebrală riscă să rateze exact ceea ce vor să explice.

De ce contează dincolo de laborator

Mizele practice sunt enumerate explicit: în medicină, indici inspirați din teoria spațiului de lucru global și din teoria informației integrate au detectat deja semne de conștiență la pacienți diagnosticați cu sindrom de veghe neresponsivă, rafinarea acestor instrumente putând schimba modul în care sunt evaluați pacienții în comă, în demență avansată sau sub anestezie. În zona eticii animale, identificarea speciilor și sistemelor sentiente ar putea influența cercetarea pe animale, agricultura și politicile de conservare. Iar pe frontul inteligenței artificiale, autorii sunt prudenți: chiar dacă o conștiință artificială ar fi imposibilă pe calculatoare digitale clasice, un sistem AI care doar pare conștient ridică deja probleme etice și sociale serioase.

Obiectivul final, spun cei trei, este dezvoltarea unor teste credibile, bazate pe dovezi, capabile să stabilească dacă un pacient, un animal, un organoid cerebral sau un sistem artificial este conștient, un instrument care ar reconfigura nu doar cercetarea, ci și modul în care societatea distribuie responsabilitate morală și juridică.

Potrivit autorilor, înțelegerea conștiinței nu va veni din mai multă cartografiere cerebrală, ci din experimente concepute special pentru a departaja teoriile rivale și din colaborare reală între discipline care, până acum, au lucrat prea des în paralel.

---

Surse:
— Cleeremans, A., Mudrik, L., Seth, A.K. (2025). Consciousness science: where are we, where are we going, and what if we get there? Frontiers in Science, 3:1546279.
— Frontiers. „Existential risk” – Why scientists are racing to define consciousness. ScienceDaily, 1 februarie 2026.