Un studiu realizat de cercetători de la Netherlands Institute for Neuroscience, Universitatea Leiden și Universitatea Utrecht a descoperit că pacienții cu scleroză multiplă (SM) la care boala progresează rapid au, în țesutul cerebral, un număr neobișnuit de mare de celule imune „supraîncărcate” cu grăsime, care par să își schimbe complet rolul, din celule care repară creierul în celule care întrețin inflamația.

Cum funcționează, în mod normal, „echipa de curățenie” a creierului

În scleroza multiplă, stratul gras protector care învelește fibrele nervoase (mielina) este distrus treptat în creier și măduva spinării, ceea ce duce la simptome neurologice precum dificultăți de mers sau probleme de vedere. Evoluția bolii diferă enorm de la un pacient la altul: unii trăiesc decenii cu simptome relativ ușoare, alții ajung la paralizii severe la o vârstă tânără, iar cauza acestei diferențe a rămas, până acum, neclară.

Cercetătorii s-au concentrat pe microglie, celulele imune ale creierului responsabile cu curățarea resturilor celulare și repararea țesutului deteriorat. La pacienții cu SM, aceste celule își schimbă forma: se umplu cu picături de grăsime, căpătând un aspect spumos. De aici și numele folosit de cercetători pentru ele, microglie spumoasă.

Mai multe celule spumoase, evoluție mai rapidă a bolii

Analizând țesut cerebral provenit de la 250 de pacienți cu SM, echipa condusă de Daan van der Vliet a constatat o corelație clară: proporția de leziuni cerebrale care conțineau microglie spumoasă era asociată cu o progresie mai rapidă spre dizabilitate, în timp ce leziunile cu microglie normală, nespumoasă, nu erau asociate cu o evoluție rapidă a bolii.

„Am descoperit că pacienții cu un număr mare de astfel de celule spumoase au, mult mai frecvent, o evoluție mai severă a bolii.” — Daan van der Vliet, autorul principal al studiului.

O posibilă țintă pentru tratament, și un semnal de alarmă în lichidul cefalorahidian

Cercetătorii au identificat și o enzimă, numită MAGL, implicată direct în acest proces de „supraîncărcare” cu grăsime a celulelor. Atunci când enzima a fost blocată, în experimente de laborator, activitatea dăunătoare a celulelor spumoase a fost inversată. Un medicament care țintește exact această enzimă se află deja în dezvoltare clinică, în colaborare cu compania Roche.

Mai mult, anumite grăsimi specifice asociate cu microglia spumoasă pot fi măsurate inclusiv în lichidul cefalorahidian al pacienților, ceea ce deschide posibilitatea dezvoltării, în viitor, a unor biomarkeri care să ajute medicii să identifice din timp pacienții cu risc de declin rapid și să aleagă tratamentul potrivit pentru fiecare dintre ei.

Studiul nu oferă, deocamdată, un tratament, ci un mecanism biologic plauzibil din spatele uneia dintre cele mai mari necunoscute ale sclerozei multiple, motivul pentru care boala evoluează atât de diferit de la un pacient la altul. Rezultatele oferă însă o țintă terapeutică concretă, deja aflată în testare clinică, precum și o pistă pentru biomarkeri care ar putea schimba modul în care medicii prezic evoluția bolii.

---

Sursă:
Daan van der Vliet, Xinyi Di, Tatiana M. Shamorkina, et al. — „Foamy microglia link oxylipins to disease progression in multiple sclerosis”, Nature Neuroscience, 2026. Netherlands Institute for Neuroscience, Universitatea Leiden, Universitatea Utrecht.
DOI: 10.1038/s41593-026-02302-3