Un studiu realizat de UCLA Health, care a combinat date de la aproape 1.700 de persoane cu experimente de laborator pe șoareci și pești-zebră, arată că expunerea îndelungată la chlorpyrifos, un pesticid organofosforic folosit pe scară largă în agricultura americană, este asociată cu un risc de peste 2,5 ori mai mare de a dezvolta boala Parkinson, și descrie totodată mecanismul prin care substanța afectează neuronii.

Cum a fost măsurată expunerea

Echipa, condusă de dr. Jeff M. Bronstein, profesor de neurologie la UCLA Health, a analizat date provenite de la 829 de persoane diagnosticate cu Parkinson și 824 de persoane fără boală, toate înscrise în studiul de lungă durată „Parkinson’s Environment and Genes” al UCLA. Participanții proveneau din trei comitate agricole din California centrală, Kern, Fresno și Tulare, unde chlorpyrifos a fost folosit intens de-a lungul deceniilor.

Cercetătorii au estimat expunerea de lungă durată a fiecărui participant combinând registrele oficiale de utilizare a pesticidelor din California cu adresele de domiciliu și de muncă ale acestora, o metodă care a permis o măsurătoare directă, la nivel rezidențial, nu doar o estimare generală pe regiune. Persoanele cu expunere rezidențială îndelungată la chlorpyrifos au avut un risc de peste 2,5 ori mai mare de a dezvolta Parkinson, comparativ cu cele neexpuse.

Cum distruge pesticidul neuronii care produc dopamină

Pentru a înțelege mecanismul din spatele acestei asocieri, echipa a expus șoareci la chlorpyrifos sub formă de aerosoli, timp de 11 săptămâni, prin inhalare, o metodă care imită modul în care oamenii intră de regulă în contact cu pesticidul în mediul înconjurător. Animalele expuse au dezvoltat probleme de mișcare și au pierdut neuroni producători de dopamină, exact tipul de celule care degenerează în boala Parkinson. Cercetătorii au observat și semne de inflamație cerebrală, alături de o acumulare anormală de alfa-sinucleină, o proteină puternic asociată cu boala.

Experimente suplimentare pe pești-zebră au arătat că pesticidul interferează cu autofagia, sistemul intern de curățare și reciclare al celulei, responsabil cu eliminarea proteinelor deteriorate înainte ca acestea să se acumuleze și să provoace daune. Când acest proces de curățare a fost blocat, neuronii au devenit mult mai vulnerabili la leziuni. În schimb, când cercetătorii au restaurat funcția de autofagie sau au eliminat proteina sinucleină, neuronii au fost protejați.

„Acest studiu stabilește chlorpyrifos drept un factor de risc de mediu specific pentru boala Parkinson, nu doar pesticidele ca o clasă generală”, a declarat dr. Bronstein. „Demonstrând mecanismul biologic în modele animale, am arătat că această asociere este probabil cauzală.”

Un pesticid restricționat, dar încă în uz

Chlorpyrifos a fost dezvoltat în anii ’60 și a devenit unul dintre cele mai folosite pesticide din agricultura americană, aplicat pe soia, pomi fructiferi și nuciferi, broccoli, conopidă și alte culturi. Utilizarea sa rezidențială a fost interzisă în 2001, iar aplicațiile agricole au fost restricționate în 2021, însă substanța continuă să fie folosită pe o serie de culturi în Statele Unite și rămâne larg răspândită în multe alte țări.

Faptul că studiul oferă, pentru prima dată, un mecanism biologic plauzibil, nu doar o asociere statistică, schimbă substanțial greutatea acestor rezultate. Autorii subliniază însă că exact din această cauză concluziile au relevanță inclusiv pentru cei expuși în trecut, înainte de actualele restricții, și pentru regiunile lumii unde pesticide organofosforice similare rămân încă în uz curent.

---

Sursă:
Kazi Md. Mahmudul Hasan, Lisa M. Barnhill, Kimberly C. Paul, Chao Peng, William Zeiger, Beate Ritz, Marisol Arellano, Michael Ajnassian, Shujing Zhang, Aye Theint Theint, Gazmend Elezi, Hilli Weinberger, Julian P. Whitelegge, Qing Bai, Sharon Li, Edward A. Burton, Jeff M. Bronstein — „The pesticide chlorpyrifos increases the risk of Parkinson’s disease”, Molecular Neurodegeneration, 2025, vol. 21. UCLA Health.
DOI: 10.1186/s13024-025-00915-z