De mai bine de un deceniu, fizicienii se ceartă pe seama unui semnal ciudat: o strălucire slabă, aproape sferică, de raze gamma, care se întinde pe mii de ani-lumină în jurul centrului Căii Lactee. Fenomenul e cunoscut drept „excesul din centrul galactic” (Galactic Center Excess, GCE) și are două explicații rivale.

Prima: particule de materie întunecată care se ciocnesc și se auto-anihilează, eliberând energie sub formă de raze gamma, exact în zona unde materia întunecată ar trebui să fie cel mai dens concentrată. A doua, mai puțin spectaculoasă: o populație numeroasă de pulsari milisecundă, stele neutronice care se rotesc extrem de rapid și emit radiație de energie înaltă, ale căror semnale individuale, prea slabe pentru a fi detectate separat, s-ar putea combina într-o strălucire difuză similară.

Studiile statistice anterioare au înclinat balanța spre pulsari. Dar acele analize aveau o limitare importantă: nu foloseau energia fiecărui foton gamma detectat individual, ci doar distribuția lor spațială pe cer.

Un milion de simulări, pentru a citi și energia, nu doar poziția fotonilor

O echipă de cercetători de la Universitatea din Viena și Lawrence Berkeley National Laboratory, coordonată de Florian List, a construit o metodă bazată pe învățare automată, antrenată pe peste un milion de observații gamma simulate. Noutatea metodei: pentru prima dată, analiza evaluează simultan atât distribuția spațială a semnalului, cât și informația spectrală, adică energia fiecărui foton în parte.

Rezultatul răstoarnă argumentul cel mai puternic folosit până acum împotriva ipotezei materiei întunecate. Dacă strălumina se datorează, într-adevăr, pulsarilor, ar fi nevoie de cel puțin 35.000 de asemenea surse extrem de slabe în centrul galaxiei, mult mai multe decât cele câteva sute sau câteva mii presupuse de studiile anterioare. Un număr atât de mare de surse individuale, fiecare aproape imposibil de detectat separat, ar face practic imposibil de distins semnalul lor colectiv de o strălucire produsă de materia întunecată.

Nu o dovadă, ci o ușă lăsată deschisă

Florian List este explicit în privința limitelor descoperirii: cercetarea nu demonstrează că materia întunecată este responsabilă pentru semnal. Ceea ce arată, spune el, este că e încă prea devreme pentru a exclude această posibilitate. Practic, noua analiză nu aduce o dovadă pozitivă pentru materia întunecată, dar slăbește considerabil argumentul concurent, cel al pulsarilor, care părea, până acum, explicația mai probabilă.

Misterul din centrul Căii Lactee rămâne, așadar, nerezolvat, exact cum a fost în ultimul deceniu. Ceea ce s-a schimbat este echilibrul dintre cele două explicații rivale: ipoteza materiei întunecate, aproape abandonată de mulți cercetători în ultimii ani, revine acum pe masă ca o variantă la fel de plauzibilă ca aceea a pulsarilor.

---

Sursă:
List, F., Park, Y., Rodd, N.L., Schoen, E., Wolf, F. „Energy Distribution of the Galactic Center Excess’s Sources”. Physical Review Letters 136, 23 (2026). DOI: 10.1103/dkcq-6y4f