Cancerul de prostată este notoriu de greu de tratat prin imunoterapie, pentru că blochează accesul celulelor imune la tumoră. Un nou instrument bazat pe CRISPR a reușit să inverseze această situație, cel puțin la șoareci.

Imunoterapia, un tip de tratament oncologic care mobilizează propriul sistem imunitar al pacientului pentru a ataca celulele canceroase, a schimbat radical prognosticul multor tipuri de cancer. Cancerul de prostată rămâne însă una dintre excepțiile dificile, fiind clasificat drept o tumoră „imun rece”, adică una care atrage foarte puține celule T, tipul de celule imune responsabil cu distrugerea celulelor tumorale. Fără suficiente celule T care să pătrundă în tumoră, imunoterapia are șanse mici de reușită.

O echipă de la University of Rochester Medicine, condusă de cercetătorul Wagner, profesor de biochimie și biofizică, a dezvoltat o soluție bazată pe CRISPR, o tehnologie de editare genetică inspirată dintr-un mecanism natural de apărare al bacteriilor, care funcționează ca o pereche de „foarfece moleculare” capabile să găsească și să modifice secvențe extrem de precise de material genetic.

Deși e cunoscută mai ales pentru capacitatea de a tăia și corecta ADN-ul, în acest caz cercetătorii au folosit o variantă a tehnologiei, adaptată pentru a interveni asupra ARN-ului mesager, molecula intermediară prin care celulele „citesc” informația genetică pentru a produce proteine.

Cum se „ascunde” tumora de sistemul imunitar

Cercetătorii au identificat un mecanism concret prin care celulele tumorale de prostată reușesc să scape de supraveghere: o proteină numită SPSB1, produsă în exces de celulele canceroase, reduce cantitatea de complex MHC-1, structura de la suprafața celulei care funcționează practic ca un „steag” ce atrage celulele T către țintă. Cu mai puțin MHC-1 disponibil, tumora devine practic invizibilă pentru sistemul imunitar, iar imunoterapia rămâne fără efect.

Un instrument CRISPR care restaurează „steagul” de pe tumoră

Folosind un instrument bazat pe CRISPR, echipa a intervenit direct asupra modului în care celulele tumorale prelucrează ARN-ul mesager, reușind să restaureze nivelul complexului MHC-1 de la suprafața celulelor canceroase. Odată acest „steag” refăcut, tratamentul cu inhibitori de puncte de control imun, o formă standard de imunoterapie, a devenit mult mai eficient în modelele experimentale pe șoareci, crescând semnificativ numărul de celule T care au pătruns în tumoră și au distrus celulele canceroase. Analize detaliate ale rezultatelor nu au identificat efecte nedorite asupra altor gene (așa-numitele efecte „off-target”), un aspect important pentru siguranța viitoare a unei asemenea abordări.

Este o abordare aflată încă în faze incipiente, testată deocamdată doar pe modele animale, dar cercetătorii intenționează să exploreze dacă aceeași strategie ar putea funcționa și pentru alte tipuri de cancer „imun rece”, precum cel pancreatic, deschizând posibilitatea unei clase noi de tratamente care nu ucid direct celulele canceroase, ci le fac vizibile pentru propriul sistem imunitar al pacientului.

---

Sursă: Wagner et al. — „Making Immune Therapy More Effective in Prostate Cancer”, Nature Biomedical Engineering, 2026 — University of Rochester Medicine