Un studiu publicat în Ecology Letters arată că, pentru grupuri de animale mai puțin cunoscute precum reptilele și amfibienii, fiecare specie nou descrisă poate modifica substanțial înțelegerea noastră despre unde se concentrează, de fapt, biodiversitatea planetei.

Echipa, condusă de Yangqing Luo alături de David Lindenmayer, Jens-Christian Svenning, Wenyong Guo, Weiguo Du, Zhijun Ma și Jiajia Liu, a analizat 34.036 de specii de vertebrate terestre, dintre care 39,6% au fost descrise oficial abia după 1920. Scopul a fost să vadă cum descoperirea de specii noi, pe parcursul unui secol, a schimbat hărțile globale ale biodiversității și înțelegerea factorilor de mediu care influențează unde trăiesc cele mai multe specii.

Păsările și mamiferele rămân stabile, reptilele și amfibienii se schimbă radical

Pentru grupurile bine studiate, precum păsările și mamiferele, factorii de mediu care explică bogăția de specii dintr-o regiune au rămas stabili de-a lungul timpului, indiferent de câte specii noi au fost descrise între timp. Situația e complet diferită la reptile și amfibieni: acolo, speciile nou descoperite au schimbat semnificativ acești factori, în special importanța temperaturii medii anuale ca predictor al bogăției de specii dintr-o zonă.

Concluzia practică e una importantă pentru cercetare: estimările globale ale biodiversității pentru grupurile mai puțin studiate, precum reptilele și amfibienii, ar putea fi mult mai puțin fiabile decât s-a presupus până acum – tocmai pentru că se bazează pe o cunoaștere taxonomică incompletă și în continuă schimbare.

Aproape 80% din speciile lumii încă nu au fost studiate formal

Descoperirile de specii noi rămân concentrate covârșitor în zona tropicală, mai ales în păduri tropicale precum cele din Brazilia, Ecuador și Noua Guinee. La nivel global, cercetătorii estimează că doar aproape 40% din speciile terestre au fost identificate și denumite oficial în ultimul secol, ceea ce înseamnă că aproximativ 80% din plantele și animalele lumii nu au fost încă studiate formal de știința occidentală – o cifră valabilă chiar și pentru grupuri relativ bine cercetate, precum mamiferele, păsările și reptilele.

Ritmul descoperirilor rămâne susținut: în fiecare an sunt descrise peste 2.000 de specii noi de plante vasculare, deși studiile arată că ar mai putea exista până la 100.000 de specii de plante încă necunoscute științei. Chiar și la mamifere, unul din zece specii cunoscute astăzi a fost descoperit abia după anii 1990.

Studiul arată că hărțile actuale ale biodiversității globale nu sunt o fotografie fixă, ci un instantaneu care se schimbă pe măsură ce știința descoperă mai multe specii – iar pentru grupurile cel mai puțin cunoscute, aceste schimbări pot răsturna concluzii pe care le considerăm deja stabilite.

---

Sursă: Yangqing Luo, David B. Lindenmayer, Jens-Christian Svenning, Wenyong Guo, Weiguo Du, Zhijun Ma, Jiajia Liu — publicat în Ecology Letters, 2026, DOI: 10.1111/ele.70448