Un studiu al Universității din Liège arată că, la adulți sănătoși de vârstă mijlocie târzie, fără niciun simptom, frecvența crescută a micro-trezirilor din timpul nopții se corelează cu un risc genetic mai mare de a dezvolta boala Alzheimer. Legătura nu apare, în schimb, la adulții tineri.

Persoanele cu Alzheimer au, de multă vreme, un somn cunoscut ca fiind afectat: mai puțin timp de somn total, eficiență scăzută și mai multe treziri pe parcursul nopții. Ce nu era clar până acum e dacă aceste modificări apar cu ani înainte ca simptomele de memorie să devină vizibile, la persoane complet sănătoase. O echipă de la GIGA Neurosciences, coordonată de Gilles Vandewalle, alături de Nasrin Mortazavi ca prim autor, a analizat exact această întrebare, publicând rezultatele în revista Sleep.

Ce au măsurat cercetătorii

Echipa a urmărit, prin înregistrări EEG în laborator, somnul a peste 500 de persoane sănătoase, împărțite în două grupe: 453 de adulți tineri, cu vârsta medie de aproximativ 22 de ani, și 87 de adulți de vârstă mijlocie târzie, cu media de 59 de ani. Fiecărui participant i-a fost calculat un scor de risc poligenic pentru Alzheimer, adică o estimare bazată pe combinația mai multor variante genetice asociate bolii, apoi acest scor a fost comparat cu diverse caracteristici ale somnului lor, printre care frecvența micro-trezirilor, izbucniri foarte scurte de activitate cerebrală ce întrerup ciclul normal de somn fără ca persoana să se trezească pe deplin.

Analiza a arătat o asociere clară doar în grupul de vârstă mijlocie: cu cât riscul genetic era mai mare, cu atât micro-trezirile erau mai frecvente. La adulții tineri, aceeași legătură nu a apărut. Cercetătorii leagă acest tipar de activitatea locus coeruleus, un nucleu mic din trunchiul cerebral, principala sursă de norepinefrină din creier, unul dintre primele locuri unde se acumulează proteina tau în Alzheimer. „E o regiune greu de observat, dar pare să joace un rol în mecanismele timpurii legate de boală”, a explicat Vandewalle.

Ce nu spune, deocamdată, studiul

Scorul de risc poligenic măsurat a rămas scăzut la toți participanții și nu poate stabili dacă o anumită persoană va dezvolta, într-adevăr, boala Alzheimer. Cercetătorii subliniază explicit că datele arată o asociere, nu o relație cauzală dovedită, iar rezultatul cere confirmare prin studii suplimentare, inclusiv o urmărire pe termen lung a acelorași persoane. „Somnul ar putea deveni un marker accesibil pentru identificarea timpurie a persoanelor vulnerabile”, a spus Vandewalle, subliniind totuși că e vorba, pentru moment, de o ipoteză de cercetare, nu de un test de diagnostic.

Dacă rezultatul se confirmă, somnul unei persoane sănătoase, fără niciun simptom vizibil, ar putea oferi un indiciu despre riscul ei genetic de Alzheimer cu ani înainte ca primele probleme de memorie să devină observabile.

---

Sursă: N. Mortazavi, M. Zubkov, D. Chylinski, F. Collette, C. Bastin, P. Maquet, G. Vandewalle, P. Talwar, „Sleep arousals are associated with the polygenic risk for developing Alzheimer’s disease and with cognitive change in healthy late middle-aged individuals”, Universitatea din Liège (GIGA Neurosciences), publicat în Sleep