Între 2021 și 2023, calota de gheață a Antarcticii a câștigat aproximativ 695 de miliarde de tone, cel mai mare câștig înregistrat de sateliții GRACE în aproape două decenii de observații, iar cauza nu se află pe continentul înghețat, ci într-un petic de ocean cald din Pacificul tropical.
De două decenii, tiparul Antarcticii este constant: pierde gheață, în medie aproximativ 140,5 miliarde de tone pe an, contribuind direct la creșterea nivelului mărilor. Între iulie 2021 și aprilie 2023, acest tipar s-a oprit brusc: estul continentului a acumulat suficientă zăpadă în plus pentru a anula pierderile din vest, iar unii au citit pauza drept semn că încălzirea globală, până la urmă, nu topește chiar atât de repede gheața. Un studiu publicat în Nature pe 19 august, coordonat de Yunhe Wang, de la Institutul de Oceanologie al Academiei Chineze de Științe (IOCAS), arată de unde a venit, de fapt, această zăpadă în plus, și de ce pauza a fost doar temporară.
Un semnal pornit din cealaltă emisferă a planetei
Echipa a combinat date din satelitul de gravitație GRACE, înregistrări de acumulare a zăpadei extrase din carote de gheață și simulări ale circulației atmosferice, pentru a urmări cauza exact până la sursă. Rezultatul: o încălzire susținută, între 2021 și 2023, a bazinului cald tropical, regiunea unde se întâlnesc Pacificul de vest și Oceanul Indian de est, a declanșat un lanț de reacții atmosferice care a schimbat vremea la mii de kilometri distanță, în Antarctica de Est.
Concret, încălzirea acelui petic de ocean a pus în mișcare un tren de unde Rossby, un tip de undă atmosferică pe scară largă, care a ajuns până la latitudinile sudice înalte. Acolo, undele au format o circulație de tip „dipol” nord-sud deasupra Antarcticii de Est, care a redirecționat transportul de umiditate dinspre Oceanul Indian de la latitudini medii direct spre regiunile Queen Mary Land și Wilkes Land, crescând semnificativ cantitatea de precipitații acolo sub formă de ninsoare abundentă.
O „regularitate” ascunsă, care revine cam o dată la zece ani
Cercetătorii au descoperit că acest tip de încălzire susținută a bazinului cald tropical, pe parcursul mai multor ani la rând, nu este un eveniment unic, ci un tipar recurent, vizibil atât în înregistrările prin satelit, cât și în simulările pe termen lung și într-o carotă de gheață extrasă din Law Dome, pe coasta Antarcticii de Est. Aproximativ o dată la fiecare zece ani, bazinul tropical trece printr-o fază de încălzire prelungită de acest tip; cu zece ani înainte de episodul studiat, tiparul funcționase exact invers, cu ape tropicale mai reci, transport de umiditate mai slab și un deficit prelungit de ninsoare pe continentul înghețat.
Modelele climatice ale echipei au estimat că forțarea antropică, adică influența directă a activității umane asupra climei, a contribuit cu aproximativ 9% din anomalia de ninsoare observată în acest episod, restul fiind explicat de variabilitatea naturală a acestui ciclu de aproximativ un deceniu.
„Am identificat o cale de teleconexiune, anterior slab recunoscută, între bazinul cald tropical și calota de gheață a Antarcticii de Est. Cercetarea noastră oferă o bază teoretică pentru înțelegerea schimbărilor de masă ale calotei antarctice și pentru cercetările viitoare asupra climei din Antarctica de Est.”
— Yunhe Wang, cercetător asociat, Institutul de Oceanologie, Academia Chineză de Științe
Limitele studiului
Concluziile se bazează pe măsurători prin satelit și pe simulări ale modelelor de circulație atmosferică, nu pe observații directe, la fața locului, ale procesului de acumulare a zăpezii. Datele post-2023 indicate de coordonatorul studiului, Qinghua Ding, într-un interviu separat, arată deja o încetinire a câștigului de masă înregistrat prin gravimetrie, semn că fenomenul își urmează cursul normal, temporar, către finalul deceniului 2021-2030. Rămâne, de asemenea, neclar ce anume declanșează și susține exact aceste episoade multianuale de încălzire a bazinului tropical.
Dacă un petic de ocean cald, aflat la mii de kilometri distanță, poate decide singur cât de multă zăpadă cade pe un continent înghețat, cât de sigure mai sunt, de fapt, previziunile noastre pe termen scurt despre viitorul calotelor de gheață ale planetei?
Sursă: Yunhe Wang, Qinghua Ding, Xiaofeng Li, Thomas J. Ballinger, Yoshihiro Nakayama, Dániel Topál, Eric J. Steig — Multiyear tropical warm pool warming drives slowdown in Antarctic mass loss, Nature (2026), Institutul de Oceanologie, Academia Chineză de Științe (IOCAS), în colaborare cu instituții din SUA, Ungaria și Japonia.
Lasă un răspuns