Timp de 45 de luni, o echipă internațională a urmărit două grupuri de capucine bărboase din Brazilia și a documentat 446 de episoade de vânătoare, arătând un tipar care ar putea explica primii pași ai strămoșilor umani spre consumul de carne.

Capucinele bărboase (Sapajus libidinosus) din Fazenda Boa Vista, în nord-estul Braziliei, se hrănesc în cea mai mare parte a anului cu fructe, nuci de palmier și insecte. O echipă coordonată de Susana Carvalho, de la Gorongosa National Park (Mozambic), și Noemi Spagnoletti, de la Sapienza University of Rome, a urmărit două grupuri sălbatice ale acestei specii timp de 45 de luni, între 2006 și 2010, acumulând peste 5.000 de ore de observații directe.

Șopârle, rozătoare și, uneori, șerpi

Cercetătorii au documentat 446 de episoade în care capucinele au consumat vertebrate mici, adică aproximativ șase episoade la fiecare 100 de ore de observație. Șopârlele au reprezentat 43% din pradă, iar rozătoarele 28%. Printre observațiile notate pentru prima dată la această specie s-au numărat consumul de oposumi, iguane și pui de pasăre din cuib.

Vânătoarea nu a fost distribuită egal între sexe. Masculii au consumat vertebrate de aproximativ 1,4 ori mai des decât femelele și au fost singurii observați mâncând șerpi, o pradă mai periculoasă, care cere mai multă forță și îndemânare pentru a fi prinsă.

Legătura cu alimentația și cu strămoșii umani

Rata de vânătoare a crescut vizibil atunci când fructele erau mai greu de găsit, iar animalele consumate erau preferate pentru părțile bogate în grăsimi, creierul și organele interne. „Aceste rezultate sugerează că, în perioadele de penurie de hrană vegetală, capucinele apelează la pradă vertebrată, un tipar propus și pentru strămoșii umani în timpul fluctuațiilor climatice, deși la maimuțe obiceiurile de vânătoare variază și în funcție de sex și de nutrienții care lipsesc din dietă”, a explicat Noemi Spagnoletti, coautoare a studiului.

Susana Carvalho, coordonatoarea cercetării, a subliniat importanța studiilor de teren pe termen lung pentru înțelegerea comportamentului unor specii de primate longevive și foarte flexibile din punct de vedere comportamental.

Autorii spun că oamenii rămân singurele primate care vânează regulat animale mai mari decât ele însele, dar cred că acest comportament ar fi putut începe, la strămoșii noștri, exact așa cum se întâmplă azi la capucine: cu pradă mică, luată atunci când fructele lipsesc.

---

Sursă: Susana Carvalho, Noemi Spagnoletti, João d’Oliveira Coelho, Megan Beardmore-Herd, Olívia Mendonça-Furtado, Michele Verderane, Joana Prieto, Dominique I. Cavallaro, Patrícia Izar, Elisabetta Visalberghi — Gorongosa National Park (Mozambic), Sapienza University of Rome, University of São Paulo și colaboratori — „Small vertebrate consumption by capuchin monkeys (Sapajus libidinosus): Insights into the human predatory pattern”, PLOS ONE 21(8): e0355204 (26 august 2026), DOI: 10.1371/journal.pone.0355204