Cercetători din SUA și Marea Britanie și-au fabricat și ars propriile suluri de papirus. Au vrut să testeze o idee simplă: dacă cerneala conține plumb, textul ascuns în sulurile carbonizate de Vezuviu devine vizibil în razele X.

În iunie, proiectul Vesuvius Challenge anunța prima citire completă a unui sul de la Herculaneum, fără ca acesta să fie desfăcut. În Biblioteca Națională din Napoli au rămas însă sute de suluri, iar multe sunt greu de citit chiar și cu cele mai performante scanere. Un studiu publicat pe 16 septembrie în revista PLOS One propune o metodă de a afla dinainte care dintre ele au cele mai mari șanse să fie citite.

De ce cerneala antică e aproape invizibilă

Pe vremea când au fost scrise sulurile, cerneala se făcea din negru de fum sau cărbune, amestecat cu apă și gumă arabică. După erupția din anul 79, papirusul a fost carbonizat la temperaturi estimate între 400 și 900 de grade Celsius. Astfel, și cerneala, și suportul au ajuns să fie, în esență, carbon. Autorii studiului scriu că, din punctul de vedere al absorbției razelor X, cerneala „abia se poate distinge de papirusul însuși”.

Plumbul schimbă situația, pentru că absoarbe razele X mult mai puternic decât carbonul. În 2016, o echipă condusă de Emmanuel Brun a detectat plumb în literele a două fragmente de la Herculaneum (PNAS). Concentrațiile estimate au fost de aproximativ 84 și, respectiv, 16 micrograme pe centimetru pătrat. Plumb a fost găsit și în cernelurile unor papirusuri egiptene din perioada romană. Nu se știe încă de unde provine: fie din cerneala propriu-zisă, fie dintr-un agent folosit la uscarea ei.

Un sul ars în laborator

Douglas Seiler, afiliat Universității California din Berkeley, a cumpărat papirus fabricat în Egipt, a folosit o pană de trestie și o cerneală modernă de carbon, produsă în Japonia. Analizele au arătat că această cerneală nu conținea plumb. Echipa i-a adăugat azotat de plumb în cantități calculate astfel încât literele să aibă concentrații apropiate de cele măsurate în fragmentele antice. Pentru calcul, cercetătorii s-au inspirat din „Pătratul negru” al lui Malevici: au acoperit cu linii dese un pătrat de 15 pe 15 centimetri și au constatat că le-au ajuns doar 0,4–0,5 grame de cerneală.

Papirusul scris a fost rulat și încălzit într-un recipient de oțel aproape închis, într-un cuptor, aproape fără oxigen. Sulul rezultat, cu un diametru de 4 centimetri și o lungime de 11 centimetri, semăna cu unele dintre sulurile de la Herculaneum. Era la fel de fragil ca ele: orice încercare de a-l desface îl rupea în bucăți.

Litere care „se aprind” în razele X

Sulul a fost scanat la Institutul Național de Standarde și Tehnologie (NIST) al SUA, cu un tomograf de laborator, nu cu un sincrotron. Jacob LaManna și Michael Daugherty l-au desfăcut apoi virtual cu un program scris special. Fără niciun algoritm de îmbunătățire a imaginii, pe suprafața desfăcută se pot citi clar cuvintele „the children of” („copiii lui”).

Testele pe fragmente plane au arătat diferența cel mai limpede. Rândurile scrise cu cerneală fără plumb nu se vedeau deloc în imaginea cu raze X. Cele cu plumb erau clare, până la cea mai mică concentrație testată, de 25 de micrograme pe centimetru pătrat. Potrivit lui LaManna, literele cu plumb pot apărea de până la 25 de ori mai strălucitoare decât papirusul. Există totuși o limită: unul dintre fragmentele antice analizate în 2016 avea în jur de 16 micrograme, adică sub pragul testat acum.

Un scanner portabil, ca prim filtru

Un aparat portabil de fluorescență cu raze X, reglat inițial pentru detectarea plumbului din vopsele, a găsit plumbul pe sulul carbonizat. Aparatul a fost ținut foarte aproape de suprafață, fără să o atingă. De aici pornește propunerea echipei, în doi pași. Mai întâi, sulurile din bibliotecă ar fi verificate direct, cu un astfel de aparat. Apoi, doar cele în care apare plumb ar fi trimise la sincrotron, unde timpul de scanare e scump și greu de obținut. Autorii recunosc că trebuie dezvoltată o metodă mai rapidă, eventual automată, de a scana multe suluri.

Sulurile fabricate în laborator mai au un rol. Pentru că textul lor e cunoscut dinainte, ele pot servi la antrenarea și testarea algoritmilor care caută cerneala, chiar și „pe nevăzute”, fără ca cei care îi dezvoltă să știe ce ar trebui să găsească. „Suntem destul de siguri că, dacă încep să caute plumb sau ne lasă pe noi să căutăm plumb, asta va ajuta întregul proces”, a declarat Seiler.

Ce nu arată studiul

Cercetarea nu a citit niciun text antic nou. Toate testele au fost făcute pe replici, iar autorii își descriu rezultatele ca pe o primă dovadă că ideea poate funcționa. Rămâne de văzut câte dintre sulurile reale conțin plumb. Deocamdată, el a fost confirmat doar în câteva fragmente.

Miza este totuși mare. Aproape toate textele de la Herculaneum sunt necunoscute din alte surse, pentru că nu au ajuns până la noi prin copiile făcute în mănăstiri în Antichitatea târzie și în Evul Mediu. În studiu, autorii spun limpede că „fiecare text din bibliotecă este nou pentru noi”.

Metoda a fost testată până acum doar pe suluri fabricate în laborator. Dacă plumbul apare și în sulurile reale, un scanner portabil ar putea arăta care dintre ele trebuie scanate primele, iar textele lor ar putea fi citite mai repede.

---

Sursă: Douglas Seiler (UC Berkeley Affiliate), Jacob Michael LaManna și Michael Cyrus Daugherty (National Institute of Standards and Technology, Gaithersburg), Michael McOsker (Department of Greek and Latin, University College London), David Kreimer (College of Chemistry, Microanalytical Facility, UC Berkeley), Jens Dopke (STFC Rutherford Appleton Laboratory, UK Research and Innovation) — A model carbonized papyrus scroll opens a novel path to identifying readable scrolls of the Herculaneum Library, PLOS One 21(9): e0353485, 16 septembrie 2026. DOI: 10.1371/journal.pone.0353485. Date: 10.18434/mds2-4227