Ideea că cometele au „însămânțat” Pământul cu moleculele vieții se lovește de o problemă de fizică. În simulările unei echipe de la Cambridge, cele mai multe comete loveau planeta prea repede și prea abrupt, iar acidul cianhidric nu supraviețuia impactului în cantitate utilă.

Timp de aproape un secol, cercetătorii au considerat cometele un fel de transportatori cosmici. Ele conțin molecule cu carbon și azot, printre care acid cianhidric (HCN), o substanță folosită în experimentele de laborator pentru a obține zaharuri, lipide și componente ale materialului genetic, dar numai dacă este concentrată.

O verificare pe calculator, cu 100.000 de istorii posibile

Richard Anslow, de la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge, și colegii lui au modelat evoluția cometelor cu perioadă scurtă și ciocnirea lor cu Pământul: intrarea în atmosferă, viteza impactului, șansa ca acidul cianhidric să rămână întreg. Au ales cometele cu perioadă scurtă pentru că ele se mișcă mai încet, deci au cele mai mari șanse să-și păstreze încărcătura.

Echipa a rulat 100.000 de istorii posibile ale bombardamentului cometar al Pământului timpuriu. În 54% dintre ele, niciun impact nu a livrat acid cianhidric în concentrație suficientă. Numărul loviturilor a scăzut rapid în primele 500 de milioane de ani, așa că ocaziile erau cel mult câteva.

Prea repede, într-un unghi prea abrupt

Majoritatea cometelor ar fi lovit planeta cu viteză mare și sub un unghi abrupt. Cele mici se pot fărâmița deja în atmosferă, iar la viteze mari moleculele care au coborât întregi sunt distruse în momentul ciocnirii.

„E o idee cam romantică, dar rezultatele noastre sugerează că este foarte improbabilă”, a spus Anslow. El a descris scenariul și ca pe o întâmplare de tipul „una la un milion”, o formulare a lui, nu o valoare calculată în studiu.

Marte, asteroizii și chimia de acasă

Marte, mai mic și cu atmosferă mai subțire, apare în model ca un loc ceva mai prielnic pentru livrări intacte. Autorii nu susțin că viața a început acolo. Anslow a observat că, dacă acest mecanism ar fi funcționat pe Pământ, ar fi ciudat să nu fi funcționat și pe Marte, iar explicația mai probabilă, în opinia lui, este că nu a funcționat pe niciuna dintre planete.

Rezultatul nu exclude definitiv cometele: este o simulare și se referă doar la cele cu perioadă scurtă. Cercetătorii indică alte surse posibile pentru substanțele prebiotice, asteroizii, mult mai frecvenți, sau chimia produsă pe Pământul însuși.

Cometele rămân o explicație posibilă, dar foarte puțin probabilă, pentru originea chimică a vieții; asteroizii și reacțiile de pe Pământ sunt variantele mai plauzibile.

---

Sursă: Richard J. Anslow, C. H. McDonald, A. Bonsor et al., Institutul de Astronomie, Universitatea Cambridge, „Cometary impacts an unlikely pathway towards the origins of life on Earth”, Scientific Reports 16, 31688 (2026), 10.1038/s41598-026-74214-y. Finanțare: Royal Society, Leverhulme Centre for Life in the Universe, STFC.