Căutând planete în jurul unei pitice roșii, astronomii au găsit o pitică albă ascunsă lângă ea, într-un sistem de trei stele aflat la circa 28 de ani-lumină de noi. Echipa spune că în apropiere nu se cunoaște altul la fel.
Planetele se pot găsi și fără să fie văzute: o planetă trage ușor de steaua ei, iar steaua își schimbă puțin viteza față de noi. Variațiile obișnuite sunt de câțiva metri pe secundă. La o pitică roșie din apropierea Soarelui, o echipă internațională a măsurat însă variații de aproape 16 kilometri pe secundă, potrivit coautorului Atanas Stefanov, de la Observatorul din Geneva, citat de agenția bulgară BTA. Un asemenea semnal nu putea veni de la o planetă.
O pitică albă ascunsă lângă pitica roșie
Astronomii au înțeles că steaua are un companion mult mai masiv decât o planetă. Imaginile de înaltă rezoluție obținute cu instrumentul Alopeke, de la telescopul Gemini North din Hawaii, au arătat că însoțitorul slab este o pitică albă, adică ce rămâne dintr-o stea asemănătoare Soarelui după ce își epuizează combustibilul. Observațiile de viteză au fost făcute cu instrumentul SPIRou, de la telescopul Canada-Franța-Hawaii.
Sistemul are astfel trei stele. Pitica roșie și pitica albă se învârt strâns una în jurul celeilalte, iar o a doua pitică albă, cunoscută dinainte, înconjoară perechea de la mare distanță. Echipa a numit sistemul Welopōʻai, un nume hawaiian. Potrivit relatărilor, pitica albă nou găsită are puțin peste jumătate din masa Soarelui, iar steaua din care a provenit avea cu aproximativ 40% mai multă masă decât Soarele.
Un sistem care „nu ar trebui să existe”
Patrick Dufour, de la Universitatea din Montreal, a spus despre sistem: „Acest sistem nu ar trebui să existe”. Motivul ține de felul în care mor stelele ca Soarele. Când una se umflă într-un gigant, de obicei înghite partenerul mai mic, iar cele două stele fie se apropie mult una de alta, fie se contopesc. Aici, pitica roșie pare să fi supraviețuit și a rămas pe o orbită largă și stabilă.
Rezumatul lucrării spune că pitica roșie „ar fi putut” trece prin acest proces fără să fie distrusă. Echipa nu are încă o explicație clară pentru cum s-a ajuns la configurația de acum. Sistemul oferă, în schimb, un caz apropiat și bine măsurat pentru a studia cum se influențează stelele aflate în faza finală a vieții lor.
Ce nu se știe încă
Afirmația că sistemul este singurul de acest fel se referă la stelele cunoscute: nu se știe un altul asemănător în raza de 100 de ani-lumină. Asta nu înseamnă că ar fi unic în galaxie, ci că astfel de sisteme sunt greu de găsit sau rare în vecinătatea Soarelui.
Cercetătorii vor continua să urmărească sistemul ca să înțeleagă cum a ajuns în această stare. Descoperirea a venit dintr-o căutare de rutină a planetelor, nu dintr-una plănuită pentru astfel de stele, iar răspunsul la întrebarea „cum a supraviețuit pitica roșie?” rămâne deschis.
O căutare de planete a dus la un sistem de trei stele aflat la circa 28 de ani-lumină, în care o pitică roșie pare să fi scăpat de ceva ce de obicei distruge sau apropie stelele. Cum s-a întâmplat asta rămâne neclar, iar echipa va continua observațiile.
Sursă: Étienne Artigau, Charles-Antoine Parent, Atanas K. Stefanov, Érika Le Bourdais, Souleymane Ouedraogo, Alexandrine L’Heureux, Patrick Dufour, René Doyon, Neil J. Cook, Charles Cadieux, Clémence Fontanive, Luc Arnold, Jean-François Donati și alți 8 coautori, „Welopōʻai, a peculiar triple system 8 pc from the Sun”, Astronomy & Astrophysics, 715, A321, 19 noiembrie 2026, DOI: 10.1051/0004-6361/202661214. Preprint: arXiv:2611.24533.




Lasă un răspuns