Un studiu publicat în revista Science arată că 21,2% din istoria evolutivă a plantelor cu flori este amenințată cu dispariția. Cercetătorii au identificat aproape 10.000 de specii prioritare, rare nu doar prin frumusețe, ci prin unicitatea lor pe „arborele vieții”.

Când vorbim despre dispariția speciilor, ne gândim de obicei la animale: rinoceri, tigri, broaște rare, păsări exotice. Plantele intră mai greu în imaginarul public al crizei biodiversității, deși ele susțin aproape toate ecosistemele terestre. Un studiu publicat în revista Science atrage acum atenția asupra unui dezechilibru major: plantele cu flori, adică angiospermele, au fost mult timp subreprezentate în marile evaluări globale ale biodiversității.

Noua cercetare, realizată de specialiști de la Royal Botanic Gardens, Kew, Zoological Society of London și colaboratori internaționali, este prima evaluare globală a riscului de extincție la nivelul întregului „arbore al vieții” al plantelor cu flori. Concluzia este severă: mai mult de o cincime din istoria evolutivă a acestor plante (21,2%) se află în pericol.

Miza este mai mare decât simpla pierdere a unor specii izolate. Unele plante se află pe ramuri foarte vechi și foarte singulare ale arborelui evolutiv. Au puține rude apropiate sau chiar niciuna. Dacă dispar, nu pierdem doar o formă de viață, ci milioane de ani de evoluție care nu mai pot fi recuperate.

Ce înseamnă o plantă „de neînlocuit”

Pentru a măsura această unicitate, cercetătorii au folosit indicatorul EDGE – „Evolutionarily Distinct and Globally Endangered”, adică specii distincte evolutiv și amenințate la nivel global. Indicatorul combină două informații: cât de mare este riscul de dispariție al unei specii și cât de izolată este ea pe arborele evolutiv.

Cu alte cuvinte, o specie EDGE nu este doar rară sau amenințată. Este și purtătoarea unei istorii evolutive aparte. Dacă o astfel de plantă dispare, dispare o ramură întreagă de soluții biologice, adaptări, trăsături genetice și relații ecologice.

Exemplele sunt spectaculoase. Amborella trichopoda, un arbust din Noua Caledonie (în imagine), reprezintă o linie evolutivă care s-ar fi desprins de restul plantelor cu flori în urmă cu aproximativ 130 de milioane de ani. Ginkgo biloba, deși nu este o plantă cu flori, este invocat ca exemplu clasic de linie evolutivă izolată: singurul descendent supraviețuitor al unei istorii de peste 300 de milioane de ani.

Aproape 10.000 de specii prioritare

Studiul a atribuit scoruri EDGE pentru 335.497 de specii de plante cu flori, folosind date moleculare și informații din Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Pentru că doar aproximativ 20% dintre plantele cu flori aveau evaluări complete în Lista Roșie la momentul analizei, cercetătorii au folosit și modelare computerizată pentru a estima riscul de dispariție al speciilor neevaluate.

Rezultatul: 9.945 de specii de plante cu flori au fost identificate ca specii EDGE. Ele reprezintă aproximativ 3% din toate speciile cunoscute de plante cu flori, dar concentrează o parte disproporționat de mare din istoria evolutivă amenințată.

Aceasta schimbă modul în care ar putea fi stabilite prioritățile de conservare. Potrivit studiului, protejarea a doar 5,9% dintre speciile clasate după scorul EDGE ar putea conserva jumătate din istoria evolutivă amenințată a angiospermelor.

De ce contează pentru oameni

Plantele cu flori nu sunt doar decorul planetei. Ele includ majoritatea plantelor cultivate, numeroase specii medicinale, arbori, arbuști, plante de pășune, specii care hrănesc polenizatorii și organisme care structurează habitate întregi.

Pierderea lor nu înseamnă doar o reducere a frumuseții naturale. Înseamnă pierderea unor funcții ecologice, a unor resurse genetice și a unor posibilități viitoare. O plantă aparent obscură, izolată într-o pădure tropicală sau într-o vale din Chile, poate purta trăsături biochimice, genetice sau ecologice pe care știința abia începe să le înțeleagă.

Cercetătorii dau și exemple dramatice. Gomortega keule, singurul membru al familiei sale, supraviețuiește într-o singură vale din Chile. Cephalotus follicularis, o plantă carnivoră din Australia de Vest, reprezintă una dintre cele mai izolate linii evolutive ale plantelor.

Plante care mai există doar prin grija oamenilor

Unele cazuri sunt deja la limita ireversibilului. Patru specii incluse în datele analizate sunt clasificate ca dispărute din sălbăticie: Franklinia alatamaha și trei specii de Brugmansia, cunoscute popular ca „trâmbița îngerilor”. Aceste plante nu mai formează populații naturale autosusținute și supraviețuiesc doar în grădini botanice, colecții cultivate sau bănci de semințe.

Cazul Franklinia alatamaha este emblematic. Arborele, originar din Georgia, Statele Unite, a fost văzut ultima dată în sălbăticie în 1803 și există astăzi datorită materialului conservat de botaniști.

O hartă mai bună pentru conservare

Cercetarea nu este doar un semnal de alarmă, ci și un instrument practic. Scorurile EDGE pot ajuta grădinile botanice, programele de conservare și autoritățile să decidă ce specii trebuie protejate cu prioritate, mai ales atunci când resursele sunt limitate.

Datele urmează să fie făcute accesibile și prin platforma Flora of the World, astfel încât informațiile despre unicitatea evolutivă și riscul de dispariție să poată fi consultate mai ușor de cercetători, conservatori și public.

Mesajul studiului este simplu, dar puternic: criza biodiversității nu poate fi înțeleasă doar numărând specii. Trebuie să vedem și câtă istorie evolutivă poartă fiecare dintre ele. Iar în cazul plantelor cu flori, o parte importantă din această istorie se află deja pe muchie de cuțit.