Cu spectropolarimetrul SPIRou, o echipă condusă de la Toulouse a găsit, la o singură trecere a planetei KELT-9b prin fața stelei, un semnal compatibil cu un câmp magnetic de circa 2.000 de gauss. Două observații ulterioare nu l-au regăsit, iar autorii îl numesc candidat.
KELT-9b este o gigantă gazoasă aflată la peste 600 de ani-lumină de Pământ, care își încheie o orbită în aproximativ 36 de ore. Temperatura ei de echilibru, de circa 4.050 de kelvini (peste 3.700 °C), o face una dintre cele mai fierbinți planete cunoscute.
Cum se caută un câmp magnetic la sute de ani-lumină
O echipă condusă de A. Lavail, de la Universitatea din Toulouse și institutul IRAP (CNRS), a observat planeta cu SPIRou, un spectropolarimetru în infraroșu montat pe telescopul Canada-Franța-Hawaii. Instrumentul măsoară lumina polarizată circular, pe care un câmp magnetic o poate lăsa în liniile spectrale ale atomilor, prin efectul Zeeman.
Cercetătorii au folosit trei treceri ale planetei prin fața stelei: una din 7 septembrie 2025 și două din 3 și 6 iulie 2026. Au combinat 1.398 de linii atomice de la 14 elemente, dintre care 959 de fier, ca să scoată în evidență un semnal foarte slab.
Un semnal care nu s-a repetat
Observația din 2025 a arătat un semnal la viteza așteptată pentru planetă, cu o semnificație de 5,3 sigma. Autorii îl numesc detecție marginală. Modele simple îl pot reproduce cu un câmp ecuatorial de aproximativ 2.000 de gauss, în intervalul de 400 până la 4.000 de gauss prevăzut teoretic pentru câmpurile induse în atmosfera unei asemenea planete. Câmpul magnetic al Pământului are la suprafață circa 0,5 gauss.
Cele două treceri din iulie 2026 nu arată nimic la aceeași poziție, cu limite superioare de 3 sigma sub semnalul din 2025. Autorii propun ca explicație, printre altele, o variație în timp a câmpului indus, dar precizează că ipoteza este doar calitativă.
De ce autorii rămân prudenți
Echipa enumeră singură motivele de rezervă. Forma semnalului are un singur lob, deși geometria cea mai simplă ar prezice doi. Raportul dintre polarizare și intensitate ar trebui să fie extrem de mare, fără echivalent în câmpurile stelare observate, iar intensitatea luminii nu este detectată.
În hărțile de căutare apar și alte vârfuri de zgomot de mărime comparabilă, iar după corecția pentru numărul de încercări semnificația scade la aproximativ 3,9 sigma. La steaua gazdă nu a fost detectat niciun câmp magnetic.
Observațiile cu SPIRou oferă un indiciu, nu o dovadă, că KELT-9b are un câmp magnetic de ordinul a 2.000 de gauss. Semnalul a apărut o singură dată din trei observații și are semnificație redusă după corecția statistică, așa că are nevoie de noi observații ca să fie confirmat sau exclus.
Sursă
A. Lavail și colab. (aproximativ 25 de coautori) — Universitatea din Toulouse, CNRS, IRAP, împreună cu instituții din Franța, Marea Britanie, Germania, Canada, Brazilia, Spania și Elveția — Astronomy & Astrophysics 714, L18, 27 octombrie 2026: 10.1051/0004-6361/202663128
Imaginea este o reconstituire digitală
Lasă un răspuns