Astronomii au folosit telescopul spațial James Webb pentru a măsura forma atmosferei exoplanetei WASP-17b, ceea ce echipa spune că se face pentru prima dată. Marginea dinspre „seară” e mai întinsă și cu circa 650 K mai fierbinte decât cea dinspre „dimineață”.

WASP-17b este o planetă gigant gazoasă, de tip „Jupiter fierbinte”, aflată la circa 1.300 de ani-lumină de Pământ, care orbitează foarte aproape de steaua ei. Studiul a fost publicat pe 14 octombrie în Nature Astronomy și este condus de Lili Alderson, de la Universitatea Cornell din SUA, care a început lucrarea la Universitatea din Bristol, în Marea Britanie. Echipa are 21 de autori, între care Hannah Wakeford și David Grant, de la Bristol, și Nikole Lewis, de la Cornell.

Cum se măsoară marginea unei planete

Planeta a fost observată când trecea prin fața stelei ei. O parte din lumina stelei străbate straturile exterioare ale atmosferei, iar spectrul acestei lumini arată din ce e făcută atmosfera și cât de caldă este. Metoda obișnuită combină lumina de pe toată marginea planetei într-un singur spectru mediu. Metodele mai noi împart marginea în două jumătăți, cea de dimineață și cea de seară.

Echipa a folosit o metodă numită „transmission strings”, dezvoltată la Bristol de David Grant și Hannah Wakeford. Ea extrage spectre la unghiuri diferite de-a lungul marginii și permite să se urmărească schimbările de la ecuator la poli, pe lângă cele dintre est și vest. Datele vin de la trei instrumente ale telescopului Webb (NIRISS, NIRSpec și MIRI), au fost obținute în martie 2023, în programul TST DREAMS, și acoperă lungimi de undă între 0,6 și 12 micrometri.

WASP-17b are o parte permanent luminată de stea și una permanent în umbră. Vânturile din jurul ecuatorului duc gaz fierbinte dinspre partea de zi spre cea de noapte. Marginea pe care trece acest gaz se numește „de seară”, iar cea pe care gazul răcit revine spre partea de zi, „de dimineață”.

O margine mai întinsă și mai fierbinte

Atmosfera are, în general, forma unui cerc, dar ușor ovală, ca un ou, cu o parte mai întinsă. Marginea dinspre seară, pe unde trece gazul încălzit, e umflată față de cea dinspre dimineață. Temperaturile estimate sunt de circa 1.520 K pe marginea de seară și de circa 860 K pe cea de dimineață, deci o diferență de aproximativ 650 K. Pentru marginea de dimineață, incertitudinea e mare: intervalul estimat merge de la circa 625 la circa 1.290 K.

Echipa a găsit și o trecere clară de la ecuator spre poli în proprietățile atmosferei. Cantitățile de apă și de dioxid de carbon par constante pe toată marginea, spre deosebire de formă și de temperatură. Lili Alderson spune că rezultatul este o „dovadă de concept” că planetele sunt obiecte tridimensionale. Ea adaugă că diferența de temperatură dintre cele două margini e aproape exact cea prevăzută de teorie.

Ce nu arată încă

Este prima aplicare a metodei și a fost făcută pe o singură planetă. Wakeford și Alderson spun că tehnica ar putea fi folosită pe multe altele și că e un prim pas spre cartografierea tiparelor meteo de pe exoplanete. Rezultatele pentru WASP-17b coincid cu predicțiile modelelor de circulație atmosferică, deci studiul aduce mai degrabă o confirmare observațională decât o surpriză.

Potrivit echipei, atmosfera exoplanetei WASP-17b are o formă ușor ovală: marginea dinspre seară este mai întinsă și mai fierbinte decât cea dinspre dimineață, exact în sensul prevăzut de modele.

---

Sursă: Lili Alderson, Hannah R. Wakeford, David Grant, Nikole K. Lewis, Avinash Verma, Jayesh Goyal, Mark Hammond, Daniel Valentine, Natalie H. Allen, Ana Glidden, Amélie Gressier, Jingcheng Huang, Maura Lally, Dana R. Louie, Jacob Lustig-Yaeger, Cathal Maguire, Elijah Mullens, Kristin S. Sotzen, Jeff A. Valenti, Roeland P. van der Marel, Tiffany Kataria, „A spatial map of the atmospheric limb of a hot Jupiter” — Universitatea Cornell și Universitatea din Bristol — Nature Astronomy, 14 octombrie 2026. DOI: 10.1038/s41550-026-02986-4