Aproape 1,2 miliarde de oameni trăiesc cu o tulburare mintală, arată o analiză publicată în The Lancet. Povara cea mai mare se vede la adolescenți și la femei, iar anxietatea și depresia trag în sus statisticile globale.

Aproape 1,2 miliarde de oameni din lume trăiau, în 2023, cu o tulburare mintală – aproape dublu față de 1990. Noua analiză, realizată în cadrul Global Burden of Disease Study și publicată în The Lancet, arată că tulburările mintale au devenit principala cauză de dizabilitate la nivel mondial.

Studiul a urmărit 12 tipuri de tulburări mintale, în 204 țări și teritorii, din 1990 până în 2023. Concluzia este apăsătoare: sănătatea mintală nu mai poate fi tratată ca o problemă secundară a sistemelor medicale. În 2023, aceste tulburări au fost asociate cu 171 de milioane de ani de viață pierduți prin boală, dizabilitate sau moarte prematură, devenind a cincea cauză de povară globală a bolii.

Creșterea recentă este legată mai ales de anxietate și depresie. Din 2019, prevalența depresiei majore a crescut cu aproximativ 24%, iar cea a tulburărilor de anxietate cu peste 47%, cu un vârf în anii de după pandemia CoViD-19. Cercetătorii vorbesc nu doar despre efectele pandemiei, ci și despre factori mai adânci: sărăcie, insecuritate, violență, abuz și slăbirea legăturilor sociale.

Una dintre cele mai sensibile concluzii privește vârsta. Povara tulburărilor mintale atinge un maxim între 15 și 19 ani, adică exact în perioada în care se formează trasee de viață: școală, relații, începuturi profesionale, identitate personală. În copilăria mică sunt mai frecvente tulburări precum autismul, ADHD-ul sau tulburările de comportament, în timp ce adolescența este dominată de anxietate și depresie.

Diferențele de gen sunt și ele importante. În 2023, aproximativ 620 de milioane de femei trăiau cu o tulburare mintală, față de 552 de milioane de bărbați. Autorii leagă această diferență de un amestec de vulnerabilități biologice, sociale și economice: violență domestică, abuz sexual, responsabilități de îngrijire și inegalități structurale.

Poate cea mai gravă problemă este distanța dintre nevoie și tratament. Estimările GBD arată că doar aproximativ 9% dintre persoanele cu depresie majoră primesc la nivel global un tratament minim adecvat, iar în 90 de țări proporția scade sub 5%. Cu alte cuvinte, lumea recunoaște tot mai mult problema, dar nu are încă infrastructura pentru a o trata.

Miza studiului nu este doar medicală. Tulburările mintale afectează familii, școli, locuri de muncă și comunități întregi. Ele reduc participarea socială, cresc presiunea pe sistemele de sănătate și adâncesc inegalitățile. Mesajul cercetătorilor este limpede: sănătatea mintală trebuie mutată din zona reacției târzii în zona prevenției, a sprijinului timpuriu și a accesului real la îngrijire.