Un fosil descoperit în China dezvăluie, pentru prima dată la o rudă timpurie a dinozaurilor și crocodililor, stomacul, ficatul și intestinele conservate ale unei reptile marine, complet adaptată la viața acvatică acum 245 de milioane de ani.

O echipă internațională de paleontologi, condusă de Wei Wang de la Institutul de Paleontologie a Vertebratelor și Paleoantropologie din China, a descris un fosil excepțional descoperit în provincia Yunnan, în sud-vestul țării. Animalul, numit Austronaga minuta, avea doar aproximativ 60 de centimetri lungime, dar un gât și o coadă neobișnuit de lungi pentru dimensiunea sa. Ceea ce face fosila cu adevărat rară nu este doar scheletul aproape complet, ci și țesuturile moi păstrate în interiorul cavității corpului, ceva extrem de neobișnuit în lumea fosilelor.

Ce este un arhosauromorf și de ce contează gruparea din care face parte

Pentru a înțelege de ce e important acest fosil, trebuie explicat mai întâi ce grup de animale reprezintă. Arhosauromorfele (Archosauromorpha) sunt o ramură foarte veche a reptilelor, care a dat naștere, de-a lungul a peste 180 de milioane de ani, tuturor arhosaurilor de astăzi, adică păsărilor și crocodililor, precum și strămoșilor dinozaurilor. Marea majoritate a acestor animale au rămas legate de uscat de-a lungul istoriei lor evolutive, spre deosebire de alte grupuri de reptile din aceeași perioadă, precum ihtiozaurii sau sauropterigienii, care au colonizat masiv oceanele.

Austronaga face parte dintr-o subramură specială, numită tanysauri (Tanysauria), cunoscută pentru gâturile extrem de lungi ale membrilor săi. În interiorul acestei subramuri, familia Trachelosauridae, din care face parte și Austronaga, alături de rudă sa mai cunoscută, Dinocephalosaurus, conține câteva dintre puținele exemple de arhosauromorfe care au trecut, la un moment dat în istoria lor, de la viața terestră la cea marină.

Adaptările care arată o viață complet legată de apă

Cercetătorii au identificat la Austronaga o serie de trăsături anatomice care nu mai fuseseră observate până acum la niciun arhosauromorf. Una dintre ele este hiperfalangia, adică prezența unui număr neobișnuit de mare de oscioare (falange) pe degete, o caracteristică întâlnită și la alte reptile marine extrem de bine adaptate la înot, precum plesiozaurii sau ihtiozaurii, dar niciodată până acum la această grupă de animale. Membrele anterioare ale animalului erau transformate în lopeți plate, ideale pentru propulsie în apă, în timp ce membrele posterioare erau mult reduse ca dimensiune și aproape inutile pentru mișcare.

O altă dovadă importantă este pierderea articulației dintre sacru (partea din coloana vertebrală situată deasupra bazinului) și bazinul propriu-zis, ceea ce arată că animalul nu mai avea capacitatea de a-și susține greutatea pe uscat. Pentru comparație, cercetătorii au măsurat raportul dintre lungimea humerusului (osul brațului) și cea a femurului (osul coapsei) la 183 până la 230 de specii de animale acvatice, atât reptile fosile, cât și mamifere actuale precum focile sau balenele. Austronaga a avut cea mai mare valoare a acestui raport dintre toate speciile comparate, ceea ce sugerează gradul cel mai avansat de adaptare la viața în apă înregistrat până acum la o reptilă marină secundară.

Ce a mâncat animalul și cum arătau organele sale interne

Sub lumină ultravioletă, cercetătorii au reușit să distingă cu claritate contururile mai multor organe interne, ceva extraordinar de rar în procesul de fosilizare, în care țesuturile moi se descompun de regulă mult înaintea oaselor. A fost identificat un stomac, situat în partea din față a corpului, care conținea chiar resturi de solzi de pește, dovadă directă că animalul se hrănea cu pești mici. În spatele stomacului a fost identificat ficatul, recunoscut datorită culorii sale roșiatice, cauzată de o concentrație ridicată de fier, rămasă probabil de la hemoglobina din sângele animalului. Mai spre coadă au fost identificate intestinul subțire și cel gros.

Un detaliu surprinzător este că, deși scheletul lui Austronaga arată o adaptare extremă la viața acvatică, sistemul digestiv a rămas relativ simplu, cu un stomac format dintr-o singură cameră, spre deosebire de stomacul cu două camere al păsărilor și crocodililor de astăzi. Cercetătorii explică acest lucru printr-o presiune evolutivă mult mai mică asupra sistemului digestiv, comparativ cu presiunea uriașă care a modelat scheletul animalului pentru viața în apă.

Descoperirea arată că trecerea de la viața pe uscat la cea din mări s-a petrecut, la începutul erei dinozaurilor, și în ramura evolutivă din care fac parte astăzi păsările și crocodilii, nu doar în grupurile de reptile marine mai cunoscute publicului larg. Austronaga devine astfel cea mai timpurie dovadă clară a unui arhosauromorf complet adaptat la viața acvatică, oferind o piesă importantă din puzzle-ul modului în care viața a migrat, cu mult timp în urmă, dinspre uscat spre ocean.

---

Wei Wang, Nicholas C. Fraser, Stephan N. F. Spiekman, Zhiheng Li, Olivier Rieppel, Hong Lei, Torsten M. Scheyer, Chun Li — „Highly aquatic marine stem archosaur with soft tissue preservation” — Science Advances, DOI: 10.1126/sciadv.aeb7528